Nu stiu cat de des cititi despre masini in revistele specializate. Cei care o fac des si chiar cei care au facut-o din gresala constata usor limbajul semiacademic de pseudoinginer prin care autorul ii vorbeste omului de rand despre masina testata.

Textele sunt pline de cuvinte si prescurtari ca “habitaclu”, “cmc.”, “CP”, “cuplu motor”, “Nm” (care, a propos, nu stiu cati din presa auto stiu ca inseamna Newtonmetru si NU Newtonmetri). Eu, daca nu as avea nimic in comun cu industria asta si daca nu as fi aflat de la taica-meu ce sunt toate astea (care a facut celebrul TCM), m-as simti ca un pacient la un doctor care-i spune ca are o “torsiune transcendentala de epiteliu intrasternocleidomastoidian” – aberez, desigur.

In loc sa mi se spuna ca “masina e destul de mare, ca poti sa bagi trei porci in ea, ca prinde 200 la ora si ca poti sa faci linistit o depasire”, aflu ca tampul ca … “Autovehiculul are un volum considerabil in habitaclu pentru trei pasageri supraponderali, atinge intr-un regim de turatie optima 200 de km/h in infinitatea de rapoarte ale transmisiei cu variatie continua si are suficiente resurse dinamice pentru a-si depasi participantii la trafic intr-un drum cu marcaj longitudinal discontinuu”.

Hai sa vorbim un pic despre stabilitate…ce stabilitate? Economica?!? Dintr-o relatie?!? Nu, e vorba de aia din curba. Stabilitatea masinii “pe viraje”. Viraj este unul dintre termenii favoriti ai jurnalistilor. Si nu vine niciodata singur. Este insotit de “intrare”, “la inceputul”, “la jumatatea”, “in urcare”, “in coborare”, “strans”, “larg”… deja incepe sa miroasa a Playboy in loc de revista auto. Ca parca pe conducatorul de rand il intereseaza cand merge cu familia la Moeciu sa iasa cu dreapta 2 stanga 4 din urmatorul viraj strans. Ma rog, aici cred ca e vorba mai mult despre impresii de pilot decat despre un limbaj stricat la burta.

Cand citesc reviste auto ma (…) de ras la partea cu designul. Acolo este o bogatie de termeni pe care nici zidarii nu-i mai folosesc: de la banalele linii, curbe si unghiuri pana la “evoluatele si plasticele” contururi, jocuri de volume!!!, artificii estetice si dinamizante, forme bombastice; te iei cu mainile de par.

Insa, acum vine nebunia! Aberatiile tehnico-ingineresti apar la “trenul de rulare”. Motorul este propulsor sau agregat, cutia de viteze devine transmisie, incep sa apara diferentialele in ecuatie, sistemul transaxial, cardane, pinioane, cutii crabotate, evacuari, timpi variabili de admisie si turbine cu geometrie variabila, biturbo si mai nou triturbo (de la BMW), VTEC-urile, TDCI-urile, CRD-urile, Duratec-urile si Duratorq-urile. Peugeot si Citroen nu mai sunt ele, ci PSA, Volkswagen nu mai e VW, ci VAG. Se dezlantuie apocalipsa dupa presa auto. Nu mai intelege nimeni si nimic dintr-o insiruire ultrapretioasa. Nici DEX-ul nu mai face fata.

In toata nebunia asta sunt si licentele poetice, aruncate asa, din cand in cand, la “marea arta”. Exprimari care, cred jurnalistii auto, transmit ca, de fapt, ei stiu muuult mai multe si pot sa scrie cu ochii inchisi: masina de oras e citadina sau de uz urban, break-urile sunt familiste si nu masini de familie, limuzina companiei e nava amiral, aia mai mica e mezina (desi mezina e aia din mijloc) samd.

Copii, nici bunica-mea nu mai are rabdare sa va citeasca inchipuirile de specialisti. Sunteti plini de expresii mai vechi ca Biblia si de stereotipuri la care nici mecanicii de 80 de ani nu mai pun botul. Toata lumea stie ca masina are 300 de cai si 5 locuri cu tot cu alea din spate. In al doilea rand, voi colmatati piata auto (mama, ce am scos-o p’asta) cu vocabularul vostru de primul semestru la politehnica.

Dealerii va plimba prin lumi straine ca sa le scrieti texte pentru oameni, nu pentru Daciada micilor genii auto. Asa ca, ajutati-i sa vanda masini prin voi, nu doar prin promotii.

P.S. Sa stiti ca si eu am fost ca voi, vreun an de zile, fix in perioada de revista auto. Deci exista sanse de reformare.