Autorităţile din Eindhoven au hotărât să rezolve problema sensului giratoriu aglomerat din Meerhoven, un cartier aflat la ieşirea din oraş, spre Veldhoven, prin separarea traficului rutier de cel pe biciclete. Pentru autoturisme a fost realizată o intersecţie simplă, în timp ce pentru traficul foarte aglomerat pe biciclete au construit un sens giratoriu suspendat deasupra şoselei.

Ciclismul a devenit popular în Olanda la sfârşitul secolului al XIX-lea, puţin după ce fusese introdus în Anglia şi în Statele Unite, dar moda a prins în Ţările de Jos, aşa că în anii 1890, olandezii construiau deja piste de biciclete, iar până în 1911 deţineau cele mai multe biciclete pe cap de locuitor din toată Europa.

Ieftinirea autovehiculelor, după cel de-Al Doilea Război Mondial, a adus o scurtă dominaţie a maşinilor, întreruptă în anii '70, când benzina din ce în ce mai scumpă şi protestele cetăţenilor în legătură cu accidentele rutiere, au determinat guvernul să restricţioneze traficul auto în oraşe şi să îşi îndrepte atenţia spre biciclete.

Astfel, autorităţile au realizat numeroase piste de biclete în toate oraşele şi au ţinut cont de acest tip de trafic în toate amenajările urbane ulterioare, reducând numărul de parcări şi facilităţi pentru autovehicule şi introducând aşa-numitele woonerven, străzi de locuit, unde cicliştii şi pietonii au prioritate pe carosabil. Legea a fost modificată, în aşa fel încât în cazul unui accident între o maşină şi o bicicletă, şoferul plăteşte pagubele integral, dacă ciclistul are sub 14 ani sau dacă nu a respectat regulile şi jumătate din pagube dacă e doar vina ciclistului. Toate aceste motive, precum şi clima răcoroasă a Olandei şi relieful relativ plat, au menţinut populară această formă de transport.

Olanda este în continuare ţara cu cei mai mulţi ciclişti, 99,1% (16.5 milioane de biciclete la 16.6 milioane de locuitori). 27% din totalul călătoriilor din Ţările de Jos sunt făcute cu acest tip de mijloc de transport, acest procent ajungând până la 60% în oraşele mari. Infrastructura cuprinde benzi de biciclete pe şosea, piste pentru ciclişti, separate de carosabil, fietstraten, străzi de biciclete, unde cicliştii au prioritate în faţa celorlalte mijloace de transport, sau fietssnelwegen, autostrăzi de biclete, pentru drumuri mai lungi şi pedalat mai rapid. Chiar şi aşa însă, traficul este în continuare aglomerat şi, nu de puţine ori, blocat de numărul mare de ciclişti.

Autorităţile din Eindhoven au luat prima măsură pentru a decongestiona traficul pe biciclete, în 2010, când au realizat Berenkuil, un dublu sens giratoriu, format din două cercuri concentrice, cel exterior, pentru autovechicule, iar cel interior, sub nivelul străzii, pentru biciclete. La intrarea în oraş dinspre Veldhoven, în noul cartierul Meerenhoven, sensul giratoriu era suprasolicitat din cauza dezvoltării periferiei şi a numărului tot mai mare de navetişti. În 2008, edilii au luat decizia să separe traficul auto de cel pe două roţi şi au hotărât construirea unui nou sens giratoriu, de data aceasta deasupra şoselei.

Consiliul local a transformat vechiul giratoriu într-o intersecţie simplă, pentru a îmbunătăţi fluxul traficului rutier, în timp ce pentru noua construcţie au concurat mai multe firme de arhitectură. Autorităţile doreau o construcţie modernă, atrăgătoare, care să fie în centrul atenţiei, aşa că au ales proiectul firmei ipv Delft.

Denumirea a fost stabilită la finalul unei competiţii la care s-au putut înscrie locuitorii din cele două oraşe. Numele de Hovenring evocă etimologia comună a oraşelor şi a zonei unde se află intersecţia, Eindhoven, Veldhoven şi Meerhoven, dar şi tipul contrucţiei, ring însemnând cerc, giratoriu, în olandeză.

Oficial, Hovenring este un sens giratoriu şi se supune regulilor de circulaţie care reglementează acest tip de intersecţii, dar construcţia este de fapt un pod suspendat circular. Puntea are un diametru de 72 de metri şi este suspendată cu 24 de cabluri de un pilon central de 70 de metri înălţime.