Prima înjurătură
Multe persoane cred, eronat, că personajul Rhett Butler, din filmul Pe aripile vântului, interpretat de Clark Gable, a rostit prima replică injurioasă pe marele ecran. Celebrul răspuns "Frankly, my dear, I don't give a damn!" (n.r. Sincer, draga mea, nu dau doi bani pe asta, în limba engleză), este una dintre cele mai cunoscute replici din istoria filmului, dar nu numai că nu este prima insultă rostită vreodată la cinema, dar nu e nici măcăr prima utilizare a cuvântului "damn" (n.r. blestemat, în limba engleză) din pelicula americană, relatează BBC.
Prima înjurătură prezentată pe marile ecrane a avut loc în filmul mut The Big Parade, turnat cu 14 ani înainte de Pe aripile vântului. Unul dintre perosnaje strigă nervos spre duşmani, iar pe insertul următor apare textul "Goddamn their souls!" (n.r. Blestemate să fie sufletele lor, în limba engleză).
Primul personaj în mod deschis homosexual
Deşi homosexualitatea era prezentă la Hollywood şi în anii '20 şi 30, situaţia nu era prezentată explicit pe marile ecrane. Singurele filme care îşi permitau să forţeze limitele şi să îşi ia mai multă libertate erau cele experimentale, care nu erau destinate publicului larg.
Astfel, Kenneth Anger, un regizor cunoscut pentru scurtmetrajele sale controversate, a turnat, în 1947, un film despre un tânăr homosexual. Anger, care avea doar 20 de ani pe atunci, a fost judecat, în California, pentru acest lucru şi, ulterior, achitat de Curtea Supremă.
Primul sărut interrasial
Începânt cu anul 1934, relaţiile între persoanele care făceau parte din rase diferite au fost interzise în filmele de la Hollywood. Cu timpul însă, mai mulţi regizori au început să forţeze limitele, unul dintre exemplele elocvente fiind pelicula Killer's Kiss - Sărutul criminalului (1955), de Stanley Kubrick, în care Irene Kane îl sărută pe Frank Silvera, un actor de culoare, născut în Jamaica.
Silvera avea un ten foarte deschis însă şi nu juca un personaj de culoare, aşa că, probabil, mulţi dintre spectatori nu au observat acest detaliu. Primul sărut interrasial explicit a avut loc în 1959, în filmul The Crimson Kimono, între Victoria Shaw şi americanul de origine japoneză James Shigeta.
Prima oara când s-a tras apa pe marele ecran
Pelicula Psycho, de Alfred Hitchcock a fost lansată în 1960 şi este în continuare considerată una dintre cele mai bune producţii din istorie. Scena din baie, în care personajul interpretat de Janet Leigh este ucis, este una dintre cele mai cunoscute secvenţe filmate vreodată, fiind recreată şi parodiată de nenumărate ori.
Pe lânga crima celebră, o altă întâmplare din baia motelului Bates avea să rămână în istorie. Janet Leigh a fost prima actriţă care a tras apa unei toalete într-un film turnat la Hollywood.
Prima femeie complet dezbrăcată
Filmul Inspiration (1915) este primul film non-pornografic american în care o actriţă apare complet dezbrăcată. Din păcate, toate copiile acestei pelicule, care prezenta povestea unui sculptor în căutarea modelului perfect, sunt pierdute. Din anii '30 însă, doar documentarele despre triburile băştinaşe, rupte de civilizaţie, mai puteau arăta persoane dezbrăcate.
Deşi regizori ca Ingmar Bergman sau Jean-Pierre Melville au turnat filme în care actorii apăreau în ipostaze nud, nicio peliculă non-pornografică în limba engleză nu a mai prezentat astfel de scene până la ieşirea din vigoare a codului care impunea cenzura la Hollywood. Primul film în care apare o actriţă dezbrăcată după intrarea în vigoare a codului este The Pawnbroker - Muntele de pietate, considerat, iniţial, o excepţie acceptată, dar care, ulterior, a dus la renunţarea la vechile reguli de cenzură.
Primul bărbat complet dezbrăcat
Nuditatea pe ecran a fost întotdeauna controversată, dar dacă în cazul femeilor, cineaştii au forţat limitele încă de la început, nuditatea masculină a fost un subiect tabu pentru mai mult timp. Regizori ca Lindsay Anderson sau John Frankenheimer au filmat scene în care actorii apăreau complet dezbrăcaţi, dar peliculele au fost cenzurate sau reeditate înainte de lansare.
Filmul Women in Love - Femei îndrăgostite (1969) de Ken Russell, adaptare a romanului scris de D. H. Lawrence, a fost primul care conţinea scene în care apăreau bărbaţi în ipostaze nud, care să treacă de procesul de cenzură.
Primul actor împuşcat într-un singur cadru
În prezent poate părea o regulă amuzantă, dar Codul de Producţie din 1930, impunea ca o scenă în care un personaj este ucis prin împuşcare să fie formată din cel puţin două cadre: primul, fixat pe trăgător, iar al doilea, după împuşcătură, pe victimă.
Primul film care a încălcat această regulă este A Fistful of Dollars - Pentru un pumn de dolari, regizat de Sergio Leone, în 1964. Într-una dintre secvenţele de la început, camera este plasată în spatele lui Clint Eastwood, în rolul principal, care împuşcă şi ucide un grup de inamici.
Acest fel de a filma un schimb de focuri, în care publicul împărtăşeşte perspectiva trăgătorului, a contribuit la identificarea spectatorului cu violenţa de pe ecran.
Primul schimb de focuri cu imagini explicite
Deşi unii regizori de filme alb-negru au filmat împăuşcături în urma cărora sunt vizibile rănile de impact, printre aceştia numărându-se şi Alfred Hitchcock, în filmul Foreign Correspondent, nu era un lucru obişnuit ca filmele color să conţină imagini violente.
Pelicula Bonnie and Clyde - Bonnie şi Clyde (1967) a şocat pe toată lumea, prin scenele explicite. Unul dintre personaje este împuşcat în faţă, iar, la final, cei doi răufăcători ucişi de poliţişti, au hainele rupte şi pline de sânge. Violenţa în filme a devenit obişnuită după acest film.
Primul deces real integrat în film
Cinematografele au prezentat numeroase imagini cu persoane decedate de-a lungul timpului, dar acestea apăreau în cadrul emisiunilor de ştiri, nu în producţii artistice.
Documentarul Gimme Shelter (1970), despre concertul dezastruos al trupei Rolling Stones în California, a şocat pe toată lumea pentru că includea decesul lui Meredith Hunter, înjunghiat de un membru al bandei de motociclişti Hells Angels, care se ocupa cu securitatea. Imaginile au fost folosite în procesul care a urmat şi au contribuit la achitarea criminalului, care a acţionat în legitimă apărare.
Prima scenă de sex
Codul de Producţie, care stabilea regulile la care trebuiau să se supună producţiile de la Hollywood, a intrat în vigoare la începutul anilor '30 şi sancţiona până şi nuditatea ori relaţiile interrasiale. Prima scenă de sex inclusă într-o producţie non-pornografică, neimaginată într-un film american, a avut loc într-o peliculă din Cehia, în 1933.
Filmul Ecstasy conţine două scene controversate: mai întâi, actriţa austriacă Hedy Lamarr înoată şi aleargă dezbrăcată pe un câmp, iar apoi ea şi actorul german Aribert Mog întreţin relaţii sexuale.
Deşi camera este fixată pe chipul lui Lamarr şi scena nu conţine nuditate, aceasta este considerată a fi prima secvenţă dintr-un film non-pornografic care prezintă relaţii sexuale pe marele ecran.