Antrenamentul copiilor este cu totul si cu totul diferit fata de cel al seniorilor. In primul rand ca ciclurile de antrenament sunt diferite. Din toate punctele de vedere. Pe copii trebuie sa ii inveti alfabetul, pe seniori ii inveti sa compuna esee.

Apoi, nu oricine poate antrena copii. Iti trebuie o rabdare incredibila pentru ca fiecare copil este special si se dezvolta in felul lui. Unii invata rapid si altii invata mai greu.

Problema este ca cei care invata rapid ii fac pe cei care invata greu sa arate prost iar acestia din urma incep sa se enerveze, sa se simta prost ca ei nu progreseaza la fel si asa mai departe. Copiii sunt foarte orgoliosi dar aici intervine antrenorul. Trebuie sa le monitorizezi evolutia individuala si sa ai grija sa nu se compare niciodata cu ceilalti. Pana la urma, asa cum spuneam si in primul episod, nu toti sportivii vor fi super campioni deci acest lucru se aplica si in cazul copiilor.

O alta diferenta mare intre copii si seniori este ca pentru copii nu trebuie (prea mult) antrenament de conditionare. In primul rand copiii au energie suficienta de la natura. Ati vazut vreun adult sa alerge de nebun prin casa si sa se tranteasca dupa jucarii fara sa oboseasca? Ei bine, copiii au destula energie sa faca asta deci o ora la antrenament si cateva meciuri la o competitie nu reprezinta un efort prea mare.

Il al doilea rand, copiii au meciurile foarte mici. Pana la 12 ani au 1 minut, apoi 1 minut si jumatate. Abia de la 14 ani lupta la 2 minute, dar nici alea nu sunt prea multe : ) Si oricum, de la 14 ani deja poate incepe antrenamentele de conditionare, deci pana la acea varsta nu ai de facut cu ei decat tehnica si tactica.

Un alt lucru foarte important este ca, spre deosebire de seniori, copiilor trebuie sa le placa la antrenament. Nu ca seniorilor nu ar trebui sa le placa dar acestia sunt „condusi” de alte sentimente. Copiii vin la sala de placere, nu pentru medalii. Sigur, sunt incantati de medalie dar daca nu ii place la sala, daca se pune prea mare presiune pe el si daca este certat prea des, o sa clacheze cu siguranta. Copiii trebuie sa invete sa le placa la sala si sa participe la concursuri de placere.

Cea mai mare greseala pe care o fac antrenorii cu copiii e ca pun presiune pe ei la concursuri. NU EXISTA sa ii ceri unui copil sa castige un campionat. Pana la 18 ani, cand devine senior, nu trebuie sa aiba nici un obiectiv decat sa dea maximul la antrenament si sa incerce sa performeze in concursuri cat mai aproape de acel nivel. Unii mai mult castiga, altii mai mult pierd, important este sa invete sa treaca peste infrangeri. Exact cum spune vorba aia, „nu lasa infrangerea sa iti atinga inima si succesul sa ti se urce la cap”.

CONCLUZIA: Antrenamentele pentru copii trebuie sa fie diferite fata de cele pentru seniori. Trebuie sa fie bazate pe tehnica si tactica si pe placerea de a veni la antrenament si de a merge la concursuri.

SFATUL ANTRENORULUI: Nu mai puneti presiune pe copii inutil. Merg la concursuri si vad antrenori cum tipa la copiii lor ca au pierdut sau ca nu au facut una sau alta in timpul meciului. Nu faceti decat sa le creati o anxietate inutila pe care viitorul senior va trece foarte greu, poate chiar niciodata. Cand ajunge la 18 ani, sportivul vostru trebuie sa fie perfect tehnic, tactic dar mai ales psihic. Daca nu are o etica a muncii si nu stie sa treaca peste infrangeri o sa fie un epic fail. Si voi sunteti de vina pentru asta, antrenorii care l-ati crescut, nu el ca sportiv.