Ei bine, iata ca am ajuns si la cea mai sensibila problema. Psihicul.

Psihicul de competitie este total diferit de cel din viata de zi cu zi. Cea mai mare greseala care se face in pregatirea psihica a unei competitii si in general in evolutia unui sportiv in competitie, este implicarea sentimentala/emotionala.

Inainte, in timpul si dupa competitie nu trebuie sa exista nicio urma de emotie. Orice astfel de urma poate duce la deconcentrare si la o performanta sub cea dorita. Uitati-va la sportivii care ies campioni europeni, mondiali sau olimpici. Unii dintre ei, daca nu majoritatea, nu isi arata nici cea mai mica emotie pe fata nici macar dupa ce au terminat concursul si au castigat competitia. De ce? Pentru ca psihicul de competitie trebuie sa excluda orice forma de manifestare ce implica sentimente/emotii.

Spre deosebire de tehnica, care are o limita maxima la care se ajung, si tactica, ce se finiseaza si ea la un momentdat, psihicul este constant sub antrenament si nu are nicio limita. De fapt psihicul nu se poate masura. Ori il ai ori nu il ai. Ori ai mintea in locul care trebuie ori nu. Nu exista cai de mijloc. Si foarte important, psihicul nu trebuie sa scape niciodata de sub control, fie ca sportivul tau este intr-o perioada buna sau o perioada mai putin buna din cariera.

CONCLUZIE: Psihicul de competitie trebuie sa fie lipsit de emotii si sentimente. Un sportiv de inalta performanta trebuie sa nu simta nimic, cap-coada, in timpul unui concurs.

SFATUL ANTRENORULUI: Nu iti lasa sportivii sa lupte cu emotii, nu au decat de pierdut. Motivarea prin melodii, desene, poze, filme, etc, este pentru fricosi. Sa fim seriosi, cine are ce trebuie in inima si in cap nu are nevoie de clipuri motivationale. Cei mai mari camponi sunt reci ca gheata inainte, intre timp si dupa concurs.