Asa cum spuneam si in articolul precedent, antrenamentul copiilor este diferit fata de cel al seniorilor. Nu oricine poate antrena copii. Si cand zic antrena, ma refer la cresterea unor sportivi care sa aiba notiuni despre tehnica, tactica, nutritie, conditionare fizica si asa mai departe.

Cel mai important lucru de care trebuie sa tineti cont in antrenarea copiilor este latura psihologica a antrenamentelor. In primul rand copiii trebuie sa vina de placere la antrenamente dar trebuie sa stie cand e de gluma si cand e de munca. Iar etica asta a muncii nu se impune niciodata cu agresivitate sau cu pedepse. Elevii mei au invatat pe propria piele ce inseamna sa asculti si ce inseamna sa faci de capul tau in concursuri sau la antrenament.

Tot in plan psihologic trebuie sa intelegeti ca, de cele mai multe ori, copiii reactioneaza foarte urat la infrangeri. Pentru ei e sfarsitul lumii daca pierd un joc in sala, daramite la concursuri? Aveti mai mare grija de ei si incurajati-i, indiferent de ce s-a intamplat. O sa vorbim mai in amanunt despre asta in episoadele urmatoare.

Un alt lucru de care trebuie sa tineti cont este faptul ca, chiar si atunci cand vi se pare ca o fac intentionat, copiii gresesc pentru ca sunt copii. Daca voua, ca antrenori, vi se pare logic sa stiti sa executat o miscare, ei o invata pentru prima data. Nu va pierdeti rabdarea si explicati-le mereu de la inceput, incet, cu calm. Vad antrenori care se rastesc la sportivii lor dupa meciuri. Daca asa le si explicati, nu ma mira ca gresesc chiar si executii simple in meci.

Al treilea si cel mai important lucru este sa va invatati sportivii ca nu exista lucruri negative in sport. Infrangerea nu este un lucru negativ. Infrangerea iti arata unde mai ai de lucrat si unde ai gresit, fie ca pregatire fie ca tactica sau evolutie in meci. Este un proces indelungat si necesita atentie foarte mare din partea antrenorului la semnele pe care le dau sportivii. Nu e bine nici sa pice in latura cealalta, in care nu sunt motivati de infrangeri, insa este foarte important sa creasca fara frica esecului.

CONCLUZIE: Aveti grija cum va cresteti copiii. Voi sunteti de vina pentru ce ajung cand au 18 ani. Fie ca sunt sportivi completi fie ca sunt traumatizati. Pe scurt, copiilor trebuie sa le placa sa vina la antrenament, sa invete cand trebuie sa munceasca serios si cand sa se relaxeze si, mai ales, sa invete ce inseamna o infrangere si cum putem profita de pe urma ei.

SFATUL ANTRENORULUI: Relexati-va si luati-o mai usor cu sportivii. Nu sunt de vina pentru ca nu stiu sa faca ceva. Fie ca e sa execute o tehnica simpla fie sa puna in aplicare o tactica. Daca lor nu le iese, e vina voastra, ca antrenor, nu a lor, ca sportiv!