Într-un interval de o săptămână, am avut parte de o experienţă care poate repune în discuţie această viziune pe care naţiuni importante din fotbal precum Anglia, Turcia, Rusia sau Grecia au îmbrăţişat-o pentru succese mai mici sau mai mari.

După intrarea pe teren în finalul meciului de la Budapesta în care a reuşit să producă un impact (măcar fizic, la faza golului lui Chipciu), Maxim a fost ignorat total la Amsterdam, în locul său fiind preferate nişte epave recunoscute în mod general înainte de convocarea la naţională, Tănase şi Grozav.

La câteva zile mai târziu, Bruno Labbadia îl titularizează pe Maxim în echipa Stuttgartului într-un meci cu campioana Germaniei, Borussia Dortmund. Maxim a răspuns fulminant marcând la primul său meci din Bundesliga ca titular un gol a la Goetze, ca să rămânem în peisaj, deşi execuţia fost mai degrabă a la Messi.

Maxim a ţâşnit dintre mai mulţi adversari, a trimis mingea cu stângul într-un mod extrem de rafinat (şi chiar folosesc extrem de rar gradul „extrem”) în poarta unei echipe văzute cu şanse la câştigarea Ligii Campionilor în acest an. A fost o execuţie care a arătat că golul formidabil marcat pentru naţională cu Belgia tot cu un şut rafinat cu stângul n-a fost o întâmplare, deşi Maxim a avut puterea de a se autoironiza după acea reuşită în faţa belgienilor spunând că nu ştia că are şi stângul pe terenul de fotbal.

Pentru Bruno Labbadia, Maxim este mai important acum decât Hajnal, maghiarul ţinut rezervă la Stuttgart. Însă, în timp ce Hajnal a fost titular la Budapesta şi a dat pasa primului gol, Maxim n-a fost considerat destul de bun pentru a fi titular în acea partidă.

Se spune că un selecţioner străin ar avea dificultăţi în a pătrunde în profunzimile fotbalului nostru. Însă Labbadia l-a remarcat pe Maxim în timp ce acesta juca la Pandurii, l-a adus la Stuttgart şi nu a ezitat să-l laude public pe român încă de la primele minute jucate de acesta pentru VfB. În acest moment, Maxim adus de la Pandurii este un jucător care se impune mult mai rapid şi mai pregnant în echipă faţă de ce reuşeşte un nume mult mai sonor adus la Stuttgart de la un club dintr-o altă galaxie faţă de Pandurii, Macheda de la Manchester United.

Labbadia a jucat două meciuri împotriva Stelei în acest sezon dar a ales să-l aducă la Stuttgart pe Maxim de la Pandurii şi nu pe Tănase pe care teoretic ar fi trebuit să-l ştie mult mai bine. Pe de altă parte, Victor Piţurcă alege să meargă pe mâna moartă Dodel şi să irosească un fotbalist în ascensiune precum Maxim. Ai spune că analiza rece nemţească nu poate fi bătută de nimic, dar ce ne facem că neamţul nostru, Reghecampf, a făcut campanie publică înainte de meciul de la Amsterdam pentru ca Tănase să joace înaintea lui Maxim…

Am fost mereu pentru o naţională pur românească, fără naturalizări. Rămân fidel acestui principiu în ceea ce priveşte picioarele din teren, dar în privinţa creierului de pe bancă am început să am dubii vis a vis de monopolul românesc.