Maretia ingenuncherii
Îmi plac aristocraţii. Dar cei self-made şi nu cei care sunt aristocraţi doar în virtutea încăperii în care s-au născut.
Tot respectul meu pentru Marele Aristocrat Român care a fost omagiat vineri noapte la Waldorf Astoria din New York. Un loc al aristocraţilor, care mă duce cu gândul la Fred Astaire şi Greta Garbo din epoca de aur a Hollywood-ului.
Vineri noapte, cel mai aristocratic sport şi-a strâns la New York legendele istoriei sale din ultimii 40 de ani într-un eveniment unic. Au fost acolo la un loc nume ameţitoare ale tenisului precum Borg, Federer, Edberg, Nadal, McEnroe, Djokovic, Wilander... Şi toate aceste genii ale acestui sport aveau un Decan. Un român, Ilie Năstase...
Acum 40 de ani, Năstase devenea pentru 40 de săptămâni primul lider mondial al tenisului. Chiar de ziua naţională a României acelor vremuri. Într-un an 1973 în care Năstase a fost uluitor: 8 turnee câştigate, între care şi Roland Garros, şi Mastersul care-i reunea la finalul anului pe cei mai buni jucători ai lumii. Ilie venea după an 1972 de asemenea extraordinar, cu titlul obţinut la US Open în faţa legendarului Arthur Ashe după ce americanul l-a condus pe român cu 2-1 la seturi în finală... Peste ani, arena principală pe care se joacă US Open avea să fie botezată cu numele învinsului lui Năstase din acea seară de neuitat...
Povestea lui Năstase despre spargerea tuturor barierelor pentru atingerea unui vis a fost sursă de inspiraţie pentru mii şi mii de copii români care s-au îndreptat spre terenurile de tenis în vremurile de glorie ale lui Năstase. Îmi aduc aminte de un meci jucat în Cupa Davis în ’84 de un Năstase aflat la amurg de carieră în faţa liderului mondial al acelui an, John McEnroe. Eram împreună cu Andrei Pavel în faţa televizorului la acel meci la clubul de tenis la care ne antrenam în Constanţa
Peste ani, Pavel, românul care a ajuns cel mai aproape de înălţimile pe care a urcat Năstase, locul 13 mondial, avea să vorbească mereu despre idolul care i-a modelat pasiunea şi viziunea despre tenis...
Năstase a plecat de pe un teren de zgură din Bucureşti. A ajuns pentru prima oară să joace pe un teren cu iarbă de-abia la 20 de ani, incredibil de târziu pentru un sport în care precocitatea înseamnă enorm. Şi totuşi, pe iarbă Năstase avea să-l bată la el acasă pe Arthur Ashe pentru a câştiga US Open, pe iarbă Năstase avea să facă împreună cu Stan Smith o finală la Wimbledon care zeci de ani a fost considerată drept cea mai frumoasă finală din istoria turneului londonez...
Acel tânăr plecat din România comunistă să cucerească sportul aristocraţilor a fost omagiat vineri noapte în cel mai eclatant oraş al lumii alături de ceilalţi lideri mondiali din istoria tenisului. Federer a vorbit despre deschizătorul de drumuri Năstase, Moya a vorbit despre geniul campionului român, Borg a povestit despre sufletul acestui mare campion care l-a luat sub aripa sa la începutul carierei.
Năstase este un Decan unic. Pe scena newyorkeză, el s-a pus în genunchi în faţa lui Borg, McEnroe, Federer, Nadal, Djokovic... O legendă care a cucerit mereu nu numai cu geniul său dar şi cu dezinvoltura sa, cu sfidarea permanentă a tiparelor... Năstase este aristocratul care şi-a construit propria sa anti-etichetă. Îmi place.