obiectiv ce nu a putut fi atins deoarece Găvan şi-a întrerupt ascensiunea înaintea etapei finale, din cauza unei infecţii pulmonare.

"Aflat în vecinătatea vârfului Everest, la graniţa Nepalului cu Tibetul, Lhotse ar fi trebuit să însemne al cincilea vârf de peste opt mii de metri urcat de român fără a folosi oxigen suplimentar.

Alpinistul a trebuit să îşi întrerupă ascensiunea în ultima etapă a expediţiei, cea a asaltului final, la altitudinea de 7600 m, deasupra taberei 3, ca urmare a unei infecţii pulmonare contactate în tabăra de bază a muntelui, la 5350 m", se arată într-un comunicat remis Agenţiei MEDIAFAX.

În perioada de aclimatizare care a durat mai bine de trei săptămâni s-au stabilit trei tabere intermediare la altitudinile de 6000 m, 6400 m şi 7100 m, urmând ca tabăra 4 de la 7800 m să fie stabilită în noaptea premergătoare ascensiunii vârfului.

"Expediţia nu a fost lipsită de incidente. În prima etapă, cea a stabilirii taberei 1, o avalanşă declanşată de căderea unui şerac (blocuri imense de gheaţă care stau într-un echilibru instabil) s-a oprit la doar 30 de metri de echipa internaţională din care Alex făcea parte.

De asemenea, cortul taberei 3 (alături de corturile altor echipe) i-a fost complet distrus de o altă avalanşă, cu doar o zi înainte ca alpinistul să ajungă iarăşi la acea altitudine, pentru a petrece penultima noapte înainte de ascensiunea finală.

În zona Everest-Lhotse (cei doi munţi având pe partea nepaleză şi tabara de bază comună) s-au înregistrat 10 victime (din cauza căderilor, edemului pulmonar, edemului cerebral, extenuării etc.) în sezonul de primăvară 2012", menţionează comunicatul.

"Iniţial am crezut că am făcut edem pulmonar, un gând nu foarte uşor de acceptat, având în vedere altitudinea de 7600 m la care mă aflam.

De cele mai multe ori, lucrul acesta îţi este fatal. Situaţia putea extrem de uşor să îmi scape total de sub control. Să cobor până nu este prea târziu a fost singurul lucru responsabil pe care îl puteam face. Iubesc optmiarii pentru că ei cer totul, iar finalul rămâne deschis până la capăt.

Nu poţi rămâne în viaţă şi eventual şi cu vârful urcat dacă nu dai tot ce e mai bun din tine şi mai mult decât atât. Condiţiile extreme de la altitudine te obligă mereu să devii o mai bună versiune a ta", declară Alex Găvan.

În curând, Alex Găvan va reîncepe antrenamentele pentru următoarea expediţie.

Proiectul a fost posibil cu sprijinul Totalsoft (Partener Principal), Certinvest, Intercapital Invest (Parteneri), Zitec (Partener IT), Accountess (Partener Accounting), Panasonic (Partener Comunicatii), World Class (Partener Wellness), Suplimente.ro (Partener Fitness), F64 (Partener Foto), Sanador ( Partener Medical) şi s-a bucurat de acoperirea media oferită de către Radio Guerrilla.

Alex Găvan este alpinist, fotograf şi speaker motivaţional. Are la activ patru vârfuri de peste opt mii de metri, toate urcate fără a folosi oxigen suplimentar sau ajutor din partea şerpaşilor.

În penultima sa expediţie, Alex Găvan a escaladat pe 4 octombrie 2011 vârful Manaslu (Nepal) cu o înălţime de 8156 m.

În 2008, alpinistul a reuşit în premieră românească escaladarea muntelui Makalu (8463m-al cincilea din lume) din munţii Himalaya, atingând astfel vârfurile a trei munţi de peste opt mii de metri în mai puţin de doi ani.

Pe 30 iulie 2007, Alex a urcat în premieră românească vârful Gasherbrum 1 (8.068 m) din Pakistan. Pentru această realizare, Alex a fost numit de către Federaţia Română de Alpinism şi Escaladă "Sportivul Anului 2007 la Alpinism de Altitudine".

În 2006, odată cu ascensiunea vârfului Cho Oyu (8.201 m, al şaselea gigant al lumii), Alex devenea cel mai tînăr alpinist român care a urcat un munte de peste 8.000 de metri.

Imaginile video de pe vârfurile celor patru munţi pot fi vizualizate la adresa http://alexgavan.ro/mountaineer.

Alpinistul deţine "Medalia de aur pentru merit sportiv" acordată de către preşedintele provinciei Navarra, Spania, şi este ambasador WWF România.

În lume sunt 14 vârfuri de peste 8000 de metri, variind între 8027 m (Sisha Pangma) şi 8850 m (Everest). Toate aceste vârfuri se află în Asia Centrală, în regiunile de graniţă dintre Nepal, India, Pakistan şi China, în munţii Himalaya şi Karakorum.

Peste 95% dintre toate ascensiunile pe vărfuri de peste opt mii de metri sunt făcute cu ajutorul buteliilor de oxigen. La peste 7000 m, aclimatizarea devine imposibilă, iar corpul uman începe uşor să moară cu fiecare clipă petrecută acolo, alpiniştii numind drept "zona morţii" tot ceea ce depăşeşte respectiva altitudine.