Cine e Alexandru Tomescu dincolo de scenă?

Un om ca toţi oamenii, cu bune, cu rele, cu pasiuni şi aversiuni, mereu bucuros să petreacă timp cu cei dragi. Un om căruia îi place să îşi ia aparatul de fotografiat ca să imortalizeze diferite lucruri care îi frapează ochiul, un om care se relaxează cu plimbări departe de lume, pasionat de lectură, de film, de lucruri care umplu viaţa fiecăruia dintre noi.

Ce e talentul?

Nu ştiu dacă mă pricep la dat definiţii… e greu să fixezi în câteva cuvinte ceva atât de complex… Aş prefera să cânt despre asta :).

Cand a aparut vioara in viata lui Alexandru Tomescu?

Cred că vioara a fost dintotdeauna acolo, numai prin faptul că încă dinainte de a veni pe lume eram familiarizat cu sunetul ei, fiindcă mama mea este profesoară de vioară. Când eram mic, vioara a apărut sub forma unui partener de joacă absolut extraordinar, cu care eram într-un permanent dialog, care mă atrăgea în plimbări nemapomenite pe un tărâm nesfârşit.

Cred că nicio materie nu e mai maleabilă decât sunetul… poţi să îl modelezi în mii şi mii de variante, să îl colorezi într-o multitudine de feluri, să îi dai ce intensitate vrei tu. Vioara m-a ajutat să cunosc sunetul. Şi pentru că dacă ar fi să ne luăm după Johann Huizinga, suntem toţi nişte fiinţe care se joacă – şi eu încă mă mai joc cu sunetul alături de vioară : o prietenă dragă care mi-a fost mereu alături.

Cum e sa iti petreci 5 ani din viata alaturi de o vioara Stradivarius?

E o poveste fără sfârşit. Stradivariusul este un instrument care îmi oferă prilejuri neîncetate de uimire. A interacţiona cu o astfel de vioară e ca şi cum ai trece de la viteza maximă obişnuită, la viteza luminii. Reacţionează extraordinar de bine, suntem pe aceeaşi lungime de undă, înţelege parcă intuitiv ce îmi doresc de la ea…

Este o mare onoare pentru mine să ţin în mână un asemenea instrument, făurit cu atâta pasiune de fascinantul personaj Antonio Stradivari.

Cum descrie Alexandru Tomescu o vioara?

Pentru mulţi e doar un instrument de lemn, pentru mine este o fiinţă vie. Eu mă gândesc la copacul din care s-a născut, la lumina sau ploaia care l-au hrănit, la sunetele de păsări care l-au inundat sau furtunilor în faţa cărora a stat măreţ şi neînfrânt. Sunt sigur că toate aceste energii şi-au pus în vreun fel sau altul amprenta asupra lui şi au influenţat devenirea ulterioară a viorii.

Te desparti vreodata de vioara?

Nu. Chiar şi în vacanţă o iau cu mine. Ce e drept, nu studiez încontinuu în acele momente, dar e important să o am alături de mine zilnic. Tehnica este un lucru care se întreţine, e valabil şi pentru un atlet, de exemplu. Dacă nu aleargă câteva zile, îi va fi greu apoi să îşi reintre în formă. Si la mine e valabil acelaşi lucru.

Apoi mai e acea vorbă faimoasă : « Dacă nu studiezi o zi, simţi tu, dacă nu studiezi două, simt specialiştii, dacă nu studiezi trei zile, simte deja publicul ». Pentru mine este o chestiune de onoare să fiu mereu pregătit în faţa publicului meu, pe care îl respect şi căruia îmi doresc să îi comunic de fiecare dată muzica, așa cum o văd eu.

In 2007 vioara Stradivarius a devenit a ta (pentru o perioada)? Cum a fost acel moment?

A fost atât de uluitor, încât atunci când am avut-o în mână, aproape că nu îmi venea să cred. A fost dragoste la prima vedere, am ştiut că este instrumentul care mă va exprima cel mai bine din toate punctele de vedere.

Care este procedura? Cum ajunge un violinist sa cante pe o astfel de vioara?

A fost simplu : am studiat la vioara timp de 31 de ani, Am participat la un concurs, am pregătit un repertoriu destul de consistent şi în urma acestei evaluări am primit vioara. În occident violoniştilor le sunt puse la dispoziţie astfel de instrumente de către fundaţii sau de către persoane care practică mecenatul artistic.

La cat este cotata o astfel de vioara? Care sunt normele de securitate de care beneficiaza?

Depinde de la o vioară la alta, de starea în care se află, de diferite aspecte. Vioara Stradivarius Elder-Voicu a fost declarată una dintre cele mai bine-păstrate viori Stradivarius de către cei care au alcătuit catalogul « Antonio Stradivari ».

Este vorba despre un album în care se regăsesc toate instrumentele făurite de faimosul lutier cremonez, reproduse în imagini la scară reală. Un Stradivari este nepretuit, indiferent de eticheta de pret pe care i-am atasa-o ; dace el dispare, este distrus, va ramane pierdut pentru totdeauna. Preturile instrumentelor construite de Stradivari sunt de ordinul milioanelor de euro.

Câte ore te pregăteşti zilnic?

Nu aş putea să vă spun. Vioara este un mod de viaţă pentru mine, e o parte integrantă a fiinţei mele. Deşi petrec o parte considerabilă a zilei studiind, nu mă uit niciodată la ceas… oricum pierd noţiunea timpului.

Stiu ca iti place Ada Milea. Ce muzica asculti acasa cand vrei sa te relaxezi?

Păi orice tip de muzică bună… Ada Milea, John Coltrane, Fleetwood Mac…

Ce CD-uri are Alexandru Tomescu in masina?

« Povestea lui Apolodor » de Gellu Naum în interpretarea Adei Milea. Îl ascult în buclă ori de câte ori am ocazia. Oscar Peterson, Armstrong si Simfonia 1 de Mahler.

Cu ce artist român ai colabora? Dar strain?

Chiar acum, de exemplu, colaborez cu pianistul Andrei Licareț alături de care voi cânta în cadrul Galei Twin Art. Este un recital dedicat fundației Hope and Homes for Children România pe care l-am intitulat Music Hor Hope, tocmai pentru că vom cânta pentru speranță, speranța că în anii ce vor urma, copiii abandonați ai României vor avea o viață mai bună.

La categoria muzicieni străini ....colaborez tot cu un pianist, Eduard Kunz, un excelent artist de origine rusă, care trăieşte la Bucureşti. Este o mare bucurie pentru mine să cântăm împreună, este laureat al unora dintre cele mai importante competiţii din lume, cum ar fi Concursul « Ceaikovski » de la Moscova sau « Van Cliburn ».

Este de asemenea câştigătorul din 2007 al Concursului Internaţional « George Enescu » - secţiunea pian. Eduard iubeşte la nebunie Bucureştiul, iar împreună pregătim câteva recitaluri. Primul eveniment unde vom cânta împreună are loc în 24 martie la Ateneul Român, când vom interpreta Sextetul de Chausson, într-o variantă pentru pian, vioarp și orchestră de coarde. Vom evolua alături de Camerata Regală, un ansamblu tânăr, plin de vervă şi entuziasm. Dirijorul serii va fi Jin Wang.

Stiu ca iti place inotul? Îţi plac şi alte sporturi?

Da îmi place înotul, pe care îl practic ori de câte ori găsesc puţin timp liber. De asemenea, când vremea o permite, folosesc bicicleta pentru orice fel de deplasări. E mult mai comod aşa, scapi de tot ce înseamnă aglomeraţie în trafic, ore în şir petrecute în faţa volanului, între claxoane.

Care sunt pasiunile tale in afara de vioara?

Pasiunea cea mai mare în afară de muzică este cea de a petrece timp alături de cei dragi.

Esti un tip la moda? Cine te ajută să-ţi alegi vestimentaţia?

Imi plac culorile, imi plac acei barbati indrazneti care au curaj sa poarte si altceva in afara de negru si bleumarin. Modern pentru mine înseamnă ceva elegant care nu îşi pierde şarmul şi trece proba timpului atât din punct de vedere design, cât şi din punctul de vedere al calităţii materialului.

Recent i-am cunoscut pe cei de la Tudor Tailor, mi-am facut mai intai la ei un sacou pentru concert, apoi un costum, inca unul, camasi pe masura – este un lux la prima vedere, dar de fapt o necesitate pentru un artist de scena. Atunci cand sunt in fata publicului vreau ca totul sa fie perfect – hainele nu pot face exceptie.

Ce iti place la Romania? Ce te enervează cel mai mult în România?

Atunci când iubeşti pe cineva, o faci necondiţionat, iubeşti şi calităţile şi accepţi şi defectele. Astfel iubesc şi România, conştient că există multe lucruri care trebuie schimbate, dar profund îndrăgostit de ce înseamnă această ţară.

Merită să rămâi în România, tânăr fiind şi având perspectiva unei cariere în Occident?

Când eşti tânăr merită să faci totul pentru a acumula o experienţă de viaţă cât mai larga şi apoi să revii în România, ca să o aplici. După cum am spus, sunt multe schimbări de făcut, dar asta nu se poate realiza fără o viziune proaspătă, fără răbdare, şi mai ales, fără entuziasm.

Ce le-ai spune tinerilor care se gândesc să plece din Romania?

Nu ştiu ce le-aş putea spune, fiindcă fiecare îşi face propria alegere în viaţă. Fiecare pleacă dintr-un motiv sau altul. Dar e important de ştiut că la noi în ţară poţi să îţi faci vocea auzită dacă îţi doreşti cu adevărat.

Esti foarte mult timp plecat din tara. Ce le spui străinilor despre România? Ce te întreabă?

Le vorbesc despre natura noastra inca salbatica pe alocuri, de farmecul ascuns al Bucurestiului, despre oamenii frumosi pe care ii pot intalni aici.

Cum e experinta de a canta intr-o statie de metrou?

Una de la care am avut foarte multe de învăţat. E incredibil să ajungi într-un astfel de loc neconvenţional şi să constaţi că ai succes. Experienţa de la metrou a fost valoroasă din mai multe puncte de vedere : în primul rând pentru că am creat o pre-campanie pentru Turneul Naţional Stradivarius din acel an, care a fost dedicat nevăzătorilor, iar în al doilea rând pentru că a reprezentat cea mai grăitoare dovadă a faptului că muzica clasică este pentru toţi.

Ai declarant intr-un interviu ca „Banii nu sunt în primele cinci priorităţi ale muzicienilor" Care sunt prioritatile unui muzician?

Intr-o lume ideala aceste prioritati ar trebui sa fie : ARTA, perfectionarea continua, impartasirea bucuriei muzicii cu oamenii, credinta (pana la fanatism) in ceea ce faci, indrazneala de a fi tu insuti atunci cand cei din jur nu te inteleg. In clipa in care cauti sa obtii bani si numai bani din muzica ajungi in cu totul alta parte. Francezii au o vorbă care mie mi-a plăcut foarte mult : « Banii sunt un bun servitor, dar un stăpân rău ».

Poate avea loc o schimbare în ceea ce priveşte promovarea muzicii clasice?

Sigur că da… Cu sprijin din partea unor profesionistii se poate. Eu lucrez de cativa ani cu cei de la Quartz Media, niste oameni care inteleg si caracterul special al muzicii clasice, dar si mecanismele care declanseaza interesul publicului pentru un produs, fie el si cultural. In epoca in care traim, in care informatia se propaga cu viteza luminii cred ca este la indemana tuturor sa isi faca activitatea cunoscuta. In ultimii ani au început din ce în ce mai multe inițiative private în domeniul muzicii clasice, ceea ce este foarte încurajator.

Poate aduce profit muzica clasică?

Da, sigur că da… Atâta timp cât cineva îşi doreşte ceva, va obţine. Dar condiţia este ca profitul să nu fie ţelul suprem pentru care să ne dorim să facem muzică.

In Romania este o problema cu valorile adevarate. Simti asta pe propria piele? Ştim să ne promovăm valorile?

Încerc în general să îmi manifest optimismul. După atatea decenii de comunism e normal ca societatea să fie dezorientată… mă gândesc că dacă un om nu mănâncă timp de câteva zile, iar brusc este pus în faţa unui platou abundând de delicatese, se va înfrupta cu ele fără discernământ, ceea ce nu îi va face prea mult bine…

În orice caz va avea nevoie de mai mult timp până să se refacă… Aşa se întâmplă şi cu România, după 50 de ani de austeritate, ne-a lovit brusc un ocean de informaţii pe care avem dificultăţi în a-l gestiona… Nu se produc schimbări în cinci ani, nici în 10 poate, nici în 20… schimbările sunt lente imperceptibile, dar există. Odată ce vom intelege valorile occidentale, odată ce nivelul de trai se va mai îmbunătăţi şi valorile vor fi altele.

Oricum cred că lucrurile se schimbă, există tot felul de campanii care să impună oamenii de valoare (chiar la metrou la Unirii am văzut ceva de genul acesta). O astfel de campanie apare pentru că cineva a simţit nevoia să o genereze, ceea ce nu poate fi decât îmbucurător.

În orice caz oamenii merg în număr foarte mare la concerte, recitaluri, filme etc. Există festivaluri mari care se bucură de apreciere la scară largă : Festivalul « George Enescu », TIFF, Festivalul Naţional de Teatru etc. Am fost la premiera filmului « Poziţia Copilului » a lui Călin Peter Netzer şi am fost mai mult decât încântat să remarc că sala era aproape plină.

Stiu ca iti place sa maergi cu bicicleta? Nu e periculos prin Bucuresti cu bicicleta?

Ba este periculos, mai ales daca vrei sa mergi pe carosabil trebuie sa ai spirit de kamikadze in tine ! Am fost in real pericol de cateva ori, dar am avut noroc si am scapat. De fiecare data m-am ridicat, am cules si bicicleta (sau ce mai ramasese din ea) si am mers mai departe ! Asta e realitatea, bicicleta mi se pare cel mai eficient mijloc de transport într-un Bucureşti cu prea multe maşini, cu prea multe claxoane, cu prea mult fum şi cu prea mulţi nervi.

Este adevarat ca ai intrat in diplomatie? Cum te simti in aceasta postura?

Putem spune şi aşa… Sunt Ambasador al Bunăvoinţei desemnat de Guvernul Republicii Coreea de Sud şi mă bucur să ocup această funcţie, dată fiind pasiunea mea pentru cultura lor.

Tot ambasador aş spune că sunt şi pentru Fundaţia Hope and Homes for Children, o organizaţie a cărei activităţi m-a emoţionat profund de la bun început. Ei sunt acei oameni care fac ceva pentru a aduce o schimbare în ţara noastră: reformează sistemul de protecţie a copilului, închizând orfelinate vechi, plasându-i pe copii într-un mediu cât mai apropiat de cel familial: în asistenţă maternală, în familiile de provenienţă sau în case de tip familial.

Sunt activi şi în domeniul prevenţiei abandonului şi de asemenea, formează personal specializat pentru a avea grijă de copiii vulnerabili.

Despre“Hope and Homes for Children”

Proiectele noastre au început în 1998. Din ianuarie 2001, suntem o organizație neguvernamentală, constituită în conformitate cu legea română.

Ne concentrăm asupra închiderii instituțiilor de tip vechi pentru copii, deoarece credem că acestea le schilodesc copilăria. În ansamblu, programele noastre urmăresc înlocuirea sistemului instituțional de protecție a copilului, cu un sistem bazat pe conceptul familial. Credem că atașamentul, atenția individuală, iubirea și stimularea sunt esențiale pentru fiecare copil.

Gala TwinArt 2013 - Un Concert al Speranţei

Gala Twin Art, organizată de către HHC România, va fi un eveniment anual a cărei primă ediţie va avea loc pe 20 martie 2013 la Ateneul Român din Bucureşti.

Evenimentul va fi unul de înaltă prestanţă artistică, în care diferite arte se vor intercala cu prezentarea cauzei HHC, a reuşitelor din anul anterior, dar şi a proiectelor pentru anul în curs.

Gala Twin Art este un gând mai vechi, de a crea un eveniment care să simbolizeze filosofia noastră simplă: încrederea că lucrurile frumoase și făcute cu pasiune pot schimba lumea.

În septembrie 2012 violonistul Alexandru Tomescu a decis să se alăture susținătorilor HHC România, fapt care a dus gândul Twin Art la concretizare. Artistul care a cântat cu egală pasiune pentru clădiri și păduri, pentru nevăzători sau hipoacuzici, își pune acum talentul și dăruirea în slujba Fundației Hope and Homes for Children România.

Twin Art devine astfel un spațiu ideal în care coexistă și se potențează reciproc două forme de artă: cea a sunetelor - ilustrată în mod strălucit de violonistul Alexandru Tomescu şi pianistul Andrei Licareţ - şi cea a umanității, o artă la care noi, cei de la Hope and Homes for Children România, încercăm să ajungem în fiecare zi.

Twin Art înseamnă îngemănarea tuturor gândurilor frumoase pe care suflete pe măsură le clădesc. Dorim să-i cunoașteți pe oamenii generoși care susțin programele de protecție și prevenție dezvoltate de HHC România și să vă alăturați lor. Orice gest, orice gând, orice sprijin contează.

Gala Twin Art pornește prima sa ediție în 2013, cu sprijinul extraordinar al Filarmonicii „George Enescu" și va reveni în fiecare an cu același gând: cea mai complexă artă este cea de a fi om.

O serie de personalităţi marcante ale culturii româneşti s-au mobilizat pentru a crea un eveniment excepţional, menit să evidenţieze impactul major al cauzei HHC, dar şi nevoia de solidaritate şi de susţinere a acestei cauze.

Gala va fi prezentată de cunoscutul actor Mihai Călin, iar alături de Principesa Marina Sturdza, preşedinta de onoare a HHC România îi avem ca invitaţi speciali pe Amalia Enache, Malvina Cservenschi, Alexandru Tomescu şi Sorin Dănescu.