recrutaţi din şcoli de artă şi agenţii de publicitate, au făcut parte din ”Armata fantomă”, echipaj specializat în păcălirea trupelor lui Adolf Hitler.

În timpul celui de-al doilea Război Mondial, Bill Blass, Ellsworth Kelly, Arthur Singer şi Art Kane sunt câteva exemple de artişti care au fost recrutaţi din şcoli de artă şi agenţii de creativitate pentru abilităţile lor creative şi de actorie, cu scopul de a forma Comandamentul Special 23, o trupă de elită a cărei specialitate era ”înşelarea strategică”.

Comandamentul Special 23 este acum cunoscut mai degrabă sub numele de ”Armata fantomă”, transformată în unitate de soldaţi din trupă de actori în teatrele Europei, sub formarea, se presupune, a actorului Douglas Fairbanks, Jr., potrivit The Atlantic.

Calul troian construit de aceştia în Al Doilea Război Mondial, pentru care au rămas cunoscuţi în istorie, consta de fapt în tancuri gonflabile, avioane din cauciuc, costume elaborate, sisteme codificate pentru comunicarea radio şi difuzoare care propagau cântece înregistrate în pădurile Franţei.

Cu ajutorul acestei recuzite impresionante, Armata fantomă, formată în total din 1.100 de oameni, a reuşit să însceneze mai mult de 20 de evenimente pe câmpul de luptă între 1944 şi 1945, începând în Normandia şi terminând în valea râului Rin. Multe dintre aceste reprezentaţii, pe care ei prefereau să le numească ”iluzii”, se desfăşurau la o distanţă de câţiva metri de liniile de front.

Mai exact, datoria Armatei fantomă era de a crea constant impresia unei forţe militare omniprezente. Se prefăceau a fi membri ai unităţilor militare care erau, de fapt, trimişi în misiune în altă parte, pentru care îşi coseau însemnele diviziei pe uniforme şi vopseau insignele altor unităţi pe vehicule.

”Ni se spunea că urma să folosim echipament gonflabil ca să încercăm să-i păcălim pe germani şi să-i facem să creadă că eram o armată adevărată, când de fapt eram, cred, o armată de cauciuc”, îşi aminteşte Jack Masey, care a fost recrutat în Armata fantomă când avea 18 ani.

Experienţa în teatru le-a folosit acestora la punerea în scenă a ceea ce pe bună dreptate pot fi considerate acum spectacole ambulante, sub forma unor piese elaborate menite să intimideze Puterile Axei. Erau, printre altele, trimişi să petreacă timp în cafenele franceze din apropierea frontului de război ca să răspândească vorbe printre spionii care se puteau afla acolo. Alţi membri ai Armatei fantomă obişnuiau să joace chiar roluri de generali din echipajele Aliaţilor, îmbrăcându-se asemenea lor şi vizitând oraşe în care era cel mai probabil să fie văzuţi de spioni din tabăra inamică.

Confuzia era semănată de aşa-zişii soldaţi şi pe cale fonică. Foloseau zgomote înregistrate cu magnetofoane cu fir magnetic, cu ajutorul unor ingineri, şi le mixau până obţineau sunetele apropiate de atmosfera pe care voiau să o creeze pe front. Acestea erau apoi difuzate prin amplificatoare puternice instalate pe autoblindate cu şenile, sunetele putând fi auzite pe o distanţă de 24 de kilometri.

Armata fantomă a creat şi un ”radio fals”, în cadrul căruia actorii imitau operatorii radio de la staţii reale de transmisie şi metodele lor de a comunica prin codul Morse, creând astfel iluzia pentru armatele Axei că Aliaţii se aflau în apropiere când aceştia părăsiseră de fapt zona.

În prezent, este estimat că Armata fantomă ar fi salvat zeci de mii de vieţi în rândul soldaţilor prin strategiile folosite şi că au avut, de asemenea, un rol esenţial în victoriile din Europa ale Aliaţilor.

Ţinută secretă până în 1996, povestea artiştilor care au păcălit armata lui Hitler prin tancuri gonflabile este acum subiect al unui documentar intitulat ”Armata fantomă” şi regizat de Rick Beyer.