Caci atunci cand vine vorba de o femeie ne apuca brusc toti testosteronii, umflam muschii, strangem fesele, indreptam spatele de zici ca mai avem putin si ne rasturnam, aruncam priviri ucigatoare si mistuitoare in jur, pasim ca niste cocosi gonflati artificial, vorbim mai tare si cu intr-un registru de mai jos, sa se vada ca avem… cu ce. Pe scurt… ne facem de ras.
Pentru ca atunci cand vine vorba de o femeie… ne aflam sub magia unui impuls ciudat, suntem condusi de o forta superioara noua, chiar extraterestra, as putea spune!
Forta asta, insa, nu e o chestie foarte greu de identificat. 50% din forta asta vine din instinct, de amprenta genetica, de mostenirea aia care ne spune noua “Impregneaza, ostene, asigura supravietuirea speciei!“.
Restul de 50% vine din educatie. Si aici nu ma refer la educatia de-acasa, cu toate ca si ea ne impinge in aceeasi directie. Ma refer la dresajul pe care il primim noi, barbatii, incepand de la perioada petrecuta pe bancile scolii si pana s-o luam cu picioarele inainte, spre locul unde ne odihnim printre flori.
Si daca pentru conditionarea data de informatia continuta in ADN, cea care spune ca trebuie sa polenizam cat mai des/mult/eficient, nu putem da vina pe nimeni… ei bine, pentru dresajul care ne influenteaza intreaga viata… dam vina pe femei!
De ce?! Mai intrebati de ce?! Pentru ca voi ne repetati la nesfarsit aceleasi chestii!