Daca s-ar intelege sa faca un sondaj intre ei, probabil ca ar ajunge la concluzia pe care au dat-o cu zambete largi sutele de milioane de turisti care le-au vizitat orasul: "Da, TURNUL".

Adica?
Alaturi de Notre Dame, Montmartre, Louvre sau de Domul Invalizilor, n-ai cum sa uiti TURNUL. De fapt, Turnul e primul care-ti vine in minte, nu? De fiecare data. Nici nu stii de unde ai aflat de el sau cand, dar s-a intamplat undeva in perioada 'Frere Jacques' din viata ta.

N-ai probleme de memorie, nu e nicio panica. Asta pentru ca stii de el dintotdeauna.

'Haterismul' s-a nascut sub turn. Asta pentru ca cei care n-au rezistat la cozile de sute de metri pana la lift au plecat acasa in razboi cu 'simbolul comercial al Parisului'. Mofturi. Din cauza lor au ratat singura experienta totala pe care un oras magic te lasa s-o ai.

Sa facem prezentarile.

Construit pentru expozitia internationala din 1889, Turnul Eiffel isi ia numele de la inginerul Gustave Eiffel, omul care l-a proiectat si ridicat. Daca mergi sa-l cauti in Enciclopedii, afli ca e 'simbolul cultural global al Frantei si una dintre cele mai recunoscute structuri din lume'. D'oooh!

Daca encliclopedia e noua sau ai timp sa dai un search pe google, stii ca e cel mai vizitat monument cu intrare platita din lume - 7,1 milioane de oameni au urcat in el in 2011, ca te duce la 279,11 metri desupra 'insectelor' de jos - cel mai inalt punct accesibil publicului in Uniunea Europeana si ca in 2010 al 250 de milioanalea (cred ca e corect, desi suna dubios cuvantul :) ) bilet pentru ascensiune a fost vandut.

Gata cu datele plictisitoare. Acum, ceva ce nu stii.

Gheorghe Panculescu. Iti suna cunoscut? 3,2,1... Nu te mai gandi. Daca nu esti student la Arhitectura sau n-ai avut acces la istoria completa a Turnului, nu prea ai de unde sa-l stii. Inginerul roman (1844 - 1924) si-a pastrat profilul pe 'privat', chiar daca e autorul uneia dintre cele mai tari inventii din ultima suta si cincizeci de ani.

Pentru inceput, trebuie sa stii ca, fara el, Turnul Eiffel ar fi ramas doar un vis. Probabil ca francezii n-ar mai fi aflat la scoala cine a fost Eiffel, ce idee superba a avut si cum a stiut el sa imbine grinzile de metal pentru o constructie ireala in secolul al XIX-lea. Asta pentru ca omul chiar n-a stiut :)

Panculescu e geniul care a dat solutia geniala (sunt prea multi de genial? NU CRED!) pentru Turn. Si nici macar nu i se zice PanculescO, semn minim de apreciere al francezilor pentru romanii pe care incep sa-i creada de-ai lor.

Educat la Universitatea de Stiinta si Tehnologie din Zurich, Panculescu a fost angajat de compania lui Gustave Eiffel, unde fusese recomandat de poetul Vasile Alecsandri. In 1878, inginerul se intoarce in Romania, unde i se ceruse sa-si foloseasca inventia pentru construirea caii ferate dintre Predeal si Bucuresti.

Incheie un contract pe 5 ani, dar termina lucrarea in doar unul! Aici isi consolideaza metoda. Muncitorii au o misiune mult mai usoara de indeplinit, pot avansa pe portiuni mai mari intr-un timp mult mai scurt datorita sistemului care le permite doar sa lipeasca structurile de otel deja create intre ele.

Dupa ce ii citeste povestea in Le Figaro la ceaiul de dimineata, Eiffel isi da seama ca numele ii suna familiar. Pleaca de urgenta la Valenii de Munte pentru o discutie cu fostul sau angajat. Ramane impresionat de tehnologia revolutionara a romanului si decide ca numai aplicand-o isi poate realiza proiectul grandios la Paris. Echipa lui urma sa creeze sub-structuri la sol, conform propunerii lui Panculescu, apoi sa le alipeasca treptat la inaltime.

In 1887, il mentioneaza in lucrarea 'Communication sur les travaux de la tour de 300 m', iar doi ani mai tarziu, Eiffel deschide 'Expozitia Internationala' cu creatia care a mutat Europa la Paris.

Panculescu nu apare nici macar pe pagina de Wikipedia dedicata turnului.

Cu ce s-a ales dupa efortul sau genial? Probabil cu un sentiment incredibil cand a tinut in mana imaginea alb-negru a uriasului (sau) de 300 de metri, cu un post de inspector in cadrul CFR, cu numele Scolii de Arte si Meserii din Valenii de Munte si cu un articol plin de respect pe DeBarbati. Mult respect!