"Suprafaţa acestei planete este acoperită mai degrabă cu grafit şi diamant decât cu apă şi granit", a explicat Nikku Madhusudhan de la Universitatea Yale (Connecticut), unul dintre autorii acestui studiu, publicat în Astrophysical Journal Letters.
"Aceasta este prima dată când descoperim o planetă telurică (din afara sistemului nostru solar, n.r.) cu o compoziţie chimică radical diferită de cea a Terrei", a mai spus cercetătorul.
Această planetă telurică, primind numele de 55 Cancri-e, are o rază de două ori mai mare decât cea a Terrei, adică de 12.747 de kilometri. Ea se situează la 40 de ani lumină de Terra (un an lumină - 9.461 de miliarde de kilometri), în constelaţia Racului.
55 Cancri-e orbitează în jurul stelei sale, 55 Cancri, foarte repede, în aproape 18 ore, comparativ cu cele 365 de zile necesare Terrei să înconjure Soarele.
Planeta este şi mai densă decât Pământul, cu o masă de opt ori mai mare, iar temperaturile la suprafaţă ating 2.148 de grade Celsius, ceea ce o face foarte lipsită de "ospitalitate".
Planeta a fost iniţial observată în 2011, când trecea prin faţa stelei sale, permiţându-le astronomilor să-i măsoare raza pentru prima dată.
Această informaţie, împreună cu cele mai recente estimări ale masei sale au permis deducerea compoziţiei chimice pe baza unor modele informatice ale interiorului său şi calculând toate combinaţiile posibile ale elementelor şi compuşilor care produc aceste caracteristici specifice.
Contrar a ceea ce credeau cercetătorii iniţial, planeta nu conţine apă şi pare compusă mai ales din carbon sub formă de grafit şi diamant, dar şi din fier şi siliciu. Diamantul ar putea reprezenta cel puţin o treime din 55 Cancri-e.
Prin comparaţie, interiorul Terrei este foarte bogat în oxigen, dar sărac în carbon, spun cercetătorii.
Identificarea acestei super-Terre bogate în carbon semnifică faptul că "nu mai putem presupune că planetele telurice îndepărtate au aceeaşi compoziţie chimică, aceeaşi atmosferă şi aceeaşi structură internă ca Pământul", a mai spus Nikku Madhusudhan.
Descoperirea deschide calea spre noi studii despre procesele geochimice şi geofizice ale exoplanetelor cu o dimensiune similară cu cea a Terrei.