Andreea le povestea prietenelor ei despre cum am cerut-o, minimizand toate lucrurile care au dat-o gata atunci.

Evident ca s-a rasculat in mine toata obida lumii, eu stiu bine ca fiecare gest al meu a contat si ca atunci cand a spus DA! era toata pierduta/lesinata/exaltata/data gata.

Am facut un plan: am defalcat cererea in casatorie pe momente si am convenit ca spunem fiecare cum am gandit si simtit momentul respectiv. Am dat cu banul, eu trebuie sa spun primul.

Asadar, pe momente, ca intr-un scenariu, cum a fost pentru mine cererea. Adica cum am dat-o gata. Cu amanunte!

Momentul 1. Dupa ce-am spalat masina m-am dus la ea in Dristor. Am bagat masina in parcare si am aranjat-o cumva in asa fel incat sa bata cu farurile spre mine, dar am si pus-o intr-o pozitie in care nu se vedea usa din dreapta fata busita, ma lovise unu’ in parcare (evident ca a fugit) si nu voiam sa stric feng-shui-uiul momentului cu tabla aia botita. Am aranjat masina frumos, astfel incat farurile sa ma lumineze doar in momentul in care ma puneam in genunchi. Stiu, destept.

Momentul 2. Am sunat-o pe telefon. A fost putin jenant, ca nu mi-a raspuns din prima. Nici din a doua. A trebuit sa insist. Am fost misterios, i-am zis doar sa iasa pe balcon.

Momentul 3. A iesit pe balcon. Cred ca a prevazut ceva pentru ca dupa ce s-a uitat la mine si-a pus mana la gura, emotionata toata. Am dat-o gata.

Momentul 4. M-am pus in genunchi. Ma aranjasem special pentru momentul ala, eram in jeans si cu o camasa inflorata, vesela toata si care emana testosteron. Am premeditat-o, camasa asta era din colectia mea de Da-le gata din prima!. Si m-am pus in genunchi. Din pacate am gandit prost aplecarea, ca am vrut sa mentin contactul ochi-in-ochi si n-am intuit bine distanta pana jos. Cand m-am asezat am dat cu genunchiul de pamant, pot jura ca mi-am auzit rotula cum a crapat. Mi-au dat lacrimile. Dar nu s-a vazut nimic, am tinut spatele drept si mi-am mentinut aerul misterios. Am zis…

- Andreea, vrei sa fii sotia mea?

CITESTE AICI CONTINUAREA