Mai știți când eram mici și abia așteptam să facem 14 ani să avem buletin și să împlinim 18, să avem permis? Uneori începeam școala chiar de la 17 ani, să nu pierdem timpul, și să avem permis de cum împlineam 18 ani. Toți prietenii făceau asta, deci și tu.

Dar de ce nu mai cumpărăm mașini și case? Millennialșii în special (adică ăștia de 30-35 de ani) fug de asta ca nicio generație de până acum. Deși ar avea bani sau ar putea strânge sau ar putea să-și cumpere în rate, nici nu vor să audă.

Sociologii vorbesc despre nevoia acestei generații să investească în experiențe, nu în proprietăți. Călătoriile te fac mai fericit decât mobila din bucătăria ta. Nu? De ce să-ți cumperi o mașină când te costă mai puțin un taxi? Ai propriul tău șofer și scapi de tot ceea ce înseamnă întreținerea unei mașini. De ce să-ți cumperi o casă, când poate te muți cu biroul și poți să te muți în funcție de nevoi?

De ce să plătești 30 de ani pentru o casă, când poate vrei să-ți iei un an sabatic la un moment dat. Sau o pauză între slujbe. Băncile nu vor da LIKE momentului ăstuia de rebeliune al tău. Conform Forbes, oamenii își schimbă locul de muncă la 3 ani. Tinerii nu își mai găsesc satisfacția în a deține lucruri. Ci povești. Experiențe.

Experiențele ne ajută să ne facem prieteni sau să consolidăm prietenii. Să întâlnim oameni. Să cunoaștem situații, baruri, povești. Ai prefera să auzi cum un prieten a plecat trei luni în Sri Lanka de unul singur sau cum și-a mobilat dormitorul și a dat găuri cu bormașina șase luni ca să își facă apartamentul? Pentru care a renunțat chiar și la berea cu prietenii de vineri seara, din lipsă de bani, de timp, de disponibilitate mentală.

Experiențele îi conectează pe oameni, nu actele de proprietate.

Când cumperi ceva, începi să-ți faci și griji. Îți cumperi o mașină, pentru care ai strâns bani o grămadă de timp sau ai făcut un credit, așa că îți dorești să ai grijă de ea în cel mai bun mod cu putință. O să sari din pat de câte ori auzi alarma, o să te enerveze la culme când o găsești lovită în parcare, o să te facă tare cu capul când o să i se strice o piesă pe care nu o aveai în plan în buget.

Orice investiție se depreciază în timp. Experiențele nu. Părinții noștri nu aveau posibilitatea să călătorească, să înceapă un start up, așa că pentru ei o casă și o mașină pe care să o dețină – astea două erau cele mai mari satisfacții, modelul unui succes chiar personal pe care îl aveau.

Noi însă nu avem asta în cap, în ADN, în gând și în plan. Știm că putem pleca oriunde în lumea asta, că putem sta într-un Airbnb superb, că putem cunoaște alți oameni, alte culturi, alte mâncăruri. N-o să ne aducem aminte de momentul în care ne-am pus gresia în baie, dar o să trăim mult din amintirea unui dans pe stradă în Cuba, care ne-a făcut să ne simțim vii.