În urmă cu zece ani, în 2003, geofizicienii israelieni cercetau cu ajutorul unui sonar fundul Lacului Tiberiada din nord-estul ţării, un lac cunoscut şi sub numele de Marea Galileei, după denumirea regiunii în care se află. Surpriză: pe ţărmul orientat spre sud-vest, la doar câteva sute de metri de plajă, cercetătorii au descoperit un disc întunecat de mari dimensiuni, având un diametru de 50 de metri.

Era în urmă cu un deceniu. De atunci, nimic sau aproape nimic nu s-a mai întâmplat. Potrivit unui studiu israelian publicat în cel mai recent număr al revistei ştiinţifice semestriale International Journal of Nautical Archaeology, o misiune de cercetare a fost organizată în apele tulburi şi puţin adânci ale lacului, informează blogul.

Cercetătorii au descoperit o structură stâncoasă conică, pe un fundal nisipos. În partea cea mai înaltă a sa, obiectul măsoară 10 metri în raport cu baza, care este cufundată într-un strat de sedimente care are grosimea de 2-3 metri.

Imaginile realizate cu ocazia acelei scufundări arată că structura este compusă din blocuri mari de bazalt. Exceptând forma sa perfect circulară, structura nu are o organizare deosebită şi, de altfel, nicio urmă vizibilă nu indică faptul că pietrele ar fi fost tăiate.

Autorii studiului spun că nu se îndoiesc de faptul că acel tumul a fost construit de om, ţinând cont de faptul că cele mai apropiate straturi de bazalt se află la mai multe sute de metri distanţă. Cercetătorii estimează că structura are un volum de 25.000 de metri cubi şi o greutate de 60.000 de tone. Cercetările s-au oprit în acest punct, din cauza fondurilor insuficiente pentru realizarea unor săpături aprofundate sub apă.

"E ceva foarte enigmatic, foarte interesant. Nu ştim ce înseamnă, nu îi cunoaştem funcţia. Ştim doar că este acolo, că este enorm şi că e ceva neobişnuit", a declarat arheologul israelian Dani Nadel de la Universitatea Haifa, coautor al studiului.

Există totuşi câteva ipoteze, întrucât acea structură nu este singură pe fundul lacului. Malurile Lacului Tiberiada sunt locuite din vremuri imemoriabile şi există mai multe situri arheologice în împrejurimi. Studiul evocă două ipoteze.

Prima afirmă că acel tumul a fost construit sub apă, după modelul altor aglomerări de pietre care se găsesc în mai multe locuri pe fundul lacului, şi care aveau scopul de a atrage peştii. Problema este că acele aglomerări nu depăşesc patru metri în diametru şi sunt formate din pietre ceva mai mari (maximul 30 de centimetri), nu din stânci.

A doua ipoteză pleacă de la principiul potrivit căruia tumulul a fost construit nu în apă, ci pe teren uscat, într-o epocă în care nivelul lacului era mai scăzut sau lacul era "decalat" geografic în raport cu poziţia lui actuală.

Studiul reaminteşte că regiunea are câteva situri megalitice datând din Epoca Bronzului înzestrate cu structuri circulare, precum situl Rujm el-Hiri, pe platoul Golan, de cealaltă parte a Lacului Tiberiada. În această ipoteză, construcţia ar fi fost apoi "înghiţită" fie în urma unei creşteri progresive a nivelului apei lacului, fie după o afânare a terenului, cauzată de tectonica locală. Siturile preistorice din Ohalo, aflate foarte aproape, au avut aceeaşi soartă.

Autorii studiului consideră că această structură neobişnuită "indică o societate complexă şi bine organizată, dotată cu capacităţi de planificare şi cu mijloace economice însemnate".

Sursa foto: sci-news.com