Pentru mine, sunt trei tipuri de oameni care plang si un tip de oameni care nu plang. Astia ultimii sunt aia care le spun celorlalti "Nu mai plange!". Shut upppppp!!! Lasati omul sa planga. O sa vedeti voi (cum zicea doamna invatatoare) cat de bine e sa plangi, in cele ce urmeaza.
Ce trebuie inteles din capul locului este ca plansul este o reactie chimica declansata de sentimente puternice. Asa ca cine nu plange, nu simte, frate! :)
Sa intelegem mai intai ce inseamna si ce este plansul!
Asa cum ziceam, este o reactie la sentimente. Diferenta intre lacrimile normale si cele provocate de sentimente este data chiar de compozitia lacrimei "sentimentale". S-a demonstrat stiintific ca astfel de lacrimi au un nivel foarte ridicat de proteine, Magneziu, Potasiu si hormoni.
Ca si in cazul Universului, exista mai multe teorii in ceea ce priveste plansul.
Prima teorie ar fi ca plansul este o comunicare nonverbala pentru a primi ajutor sau afectiune. Stim cu totii scenariul clasic, te bufneste plansul, i se face mila. Unele femei au ajuns sa stapaneasca arta plansului atat de bine incat poti spune "Wow, chiar are nevoie de o geanta noua!".
A doua teorie sustine ca plansul este de fapt o reechilibrare a organismului. Din cauza emotiilor puternice, in corpul nostru are loc un proces chimic ce poate dezechilibra intreaga functionare a organismului. In special in cazul tristetii sau al stresului, atunci cand corpul elimina un hormon numit Hormonul Adrenocorticotropic. Lacrimile eliminate in acel moment vor avea un continut mare de Hormon Adreno-blabla-pic iar organismul se va reechilibra. Senzatia de BINE simtita dupa ce plangem se datoreaza eliminarii acestui hormon al stresului. De altfel, un studiu efectuat pe 300 de persoane a descoperit ca 88.8% dintre cei care plang se simt mai bine dupa ce o fac.
A treia teorie mare si lata, pare cam gogonata daca ma intrebati pe mine. Cica plansul ar fi in stransa legatura cu Teoria Evolutiei. Cica plangem ca sa ne bluram vederea pentru a nu mai ataca pe cineva, in cazul in care suntem suparati, sau plangem pentru a arata inferioritate in cazul in care suntem atacati. Yeah, right... pai acum 5000 de ani nu erau posete d-alea "Luii Viton".
Cea mai nebuna teorie
Bineinteles, trebuiau sa fie si savanti nebuni care sa cerceteze plansul, nu? :))
Cica un francez (logic) a ajuns la concluzia ca plansul s-a inventat odata cu focul. Cica oamenii stateau in jurul focului la inceputurile flacarii si le intra fumul in ochi, si de aici au aparut lacrimile, iar in timp au inceput sa asocieze moartea cu focul si deci au inceput sa asocieze moartea cu plansul. Si cica d-aia plang oamenii cand sunt tristi, ca in subconstient s-a imprimat ideea asta cu focul, cu moartea, etc. Sunt curios ce teorie are francezul asupra rasului. S-a inventat oare odata cu descoperirea fierului, cand si-a dat primul om cu ciocanul in ....degete? :))
Teoria gresita!
Cica oamenii sunt singurele animale care plang. Wroooooooong! Ati vazut vreodata elefantii cum isi jelesc mortii? Ala plans, frate. Ba chiar le curg si lacrimi, deci sunt true 100%.
De ce a devenit COOL sa plangi
Pana recent, plansul a fost asociat cu persoane sensibile si in special cu barbati slabi. In ultima perioada, acest lucru s-a schimbat, iar barbatii care plang sunt vazuti ca oameni puternici. Motivul se pare ca ar fi seria de evenimente dramatice la care asistam cu totii, incepand de la razboaie si pana la atentate teroriste, cum este si celebrul caz "9/11".
---Ce spun americanii
Plansul scade riscul de a face atac de cord si chiar reduce riscul accidentelor cerebrale, tocmai din cauza eliminarii hormonului asociat cu stresul.
---Ce spun olandezii
Rezultatele studiilor arata ca plansul este un factor major in solidificarea relatiilor intre persoane, in special intre cele de sex opus.
---Ce spun japonezii
Astia au facut un experiment si mai tare. Au pus o picatura de apa in glanda care secreta lacrimile si apoi i-au intrebat pe oameni ce au simtit. 53.8% s-au simtit tristi, iar 28.6 au simtit bucurie.
Buuuuuun. Sa vedem acum cele trei tipuri de oameni care plang:
1. Copiii! Astia plang din orice. Am la grupa de Karate vreo 20 de copiii, toti au plans cel putin o data. Ii si incurajez sa planga (incurajez am zis, nu "ii fac") atunci cand le vine. Inainte sa ma documentez despre plans mi-am dat seama ca este o chestie naturala ce nu are cum sa iti faca rau.
Astia mici ar trebui lasati sa planga de cate ori le vine. I-am si invatat ca nu e nimic de ras sau rusinos in asta. E pur si simplu ceva natural.
2. Aia care se abtin sa planga! Ei bine, sper ca acum nu mai e cazul. Am invatat cu totii ca e OK, chiar recomandat sa plangem.
3. Eu! Mama, si ce-mi place sa plang. O fac din 1985 incoace si nu stiu cand ma voi opri. Am plans din toate motivele si in orice imprejurare: din cauza parintilor, din cauza prietenilor, in fata prietenei, dupa ce am pierdut in competitii, etc.
Chiar ma gandeam acum aproape un an, ca nu mai plansesem de aproape un an si la cateva zile am bagat "una buna" :))