Potrivit rezultatelor acestui studiu, povestea lui Pinocchio, băieţelul de lemn al cărui nas creştea de fiecare dată când spunea o minciună, nu ar fi complet fictivă.

Astfel, psihologii care au investigat modalităţile în care stările mentale influenţează temperatura corpului au constatat că atunci când cineva spune o minciună, nasul şi regiunea din jurul colţurilor din interior ale ochilor încep să se încălzească.

Specialiştii de la Universitatea din Granada, Spania, au spus că "efectul Pinocchio" este doar una din seria de schimbări pe care sentimentele le generează în temperatura corpului, care au putut fi descoperit folosind o metodă numită termografie.

Testele au mai arătat că, atunci când efectuăm un efort mental considerabil, temperatura feţei scade, în timp ce, în cazul unui atac de anxietate, temperatura feţei creşte.

Aflaţi printre primii specialişti care au aplicat termografia în cercetarea psihologică, Emilio Gómez Milán şi Elvira Salazar López, de la Universitatea din Granada, au descoperit că, atunci când ne afişăm în mod incorect adevăratele sentimente (deci când minţim), temperatura din jurul nasului creşte şi un element al creierului numit "insula" se activează.

Insula este o componentă a sistemului de recompensă din creier şi devine activ doar când experimentăm sentimente reale (denumite "qualias"). Este implicat şi în detectarea şi reglarea temperaturii corpului.

Corelarea puternică dintre activitatea insulei şi creşterea temperaturii este următoarea: cu cât mai activă este insula, deci cu cât mai puternic este sentimentul, cu atât mai mult scade temperatura, şi vice versa, afirmă cercetătorii spanioli.

De asemenea, echipa a identificat amprenta termală a exerciţiilor aerobice şi a diferitelor tipuri de dans. Când o persoană dansează flamenco, de exemplu, temperatura scade în zona posteriorului şi creşte în antebraţe.

Pentru că asimetria temperaturii din cele două părţi ale corpului şi schimbările locale de temperatură sunt asociate cu starea fizică, mentală şi emoţională a persoanei, termograma - un marker somatic al stărilor subiective sau mentale - ne permite să vedem ce anume simte sau gândeşte o persoană, a explicat profesorul Salazar.

Rareori folosită până acum în cercetările în psihologie, termografia foloseşte camere special adaptate pentru a detecta radiaţiile infraroşii, reproducând imagini ale obiectelor bazate pe profilul termic.

Dezvoltate în Statele Unite în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, camerele termografice sunt folosite în prezent în scopuri diverse, precum măsurarea pierderii de energie în clădiri, indicarea bolilor respiratorii la vaci sau a turbării la ratoni.

Termografia poate fi folosită şi pentru evaluarea emoţiilor şi identificarea molipsirii emoţionale. De exemplu, când o persoană cu un grad ridicat de empatie vede pe altcineva suferind, devin "infectaţi" de durerea acestuia, cauzând creşterea temperaturii în antebraţe.

În cazul unor anumite afecţiuni neurologice precum scleroză multiplă, corpul nu îşi reglează corect temperatura, situaţie în care poate fi detectată de o termogramă.

Termografia poate fi aplicată şi pentru determinarea tiparelor de grăsime ale corpului, procedeu foarte util pentru programele de pierdere în greutate şi de antrenament. Se mai poate folosi şi pentru constatarea temperaturii corpului la pacienţii bolnavi de anorexie.

Un aspect interesant al cercetării arată că excitarea şi dorinţa sexuală pot fi identificate la femei şi bărbaţi prin intermediul termografiei, pentru că provoacă o creştere în temperatura din zona pieptului şi cea genitală.