Quest povesteşte că, la o săptămână de la aterizarea avionului, Quest se afla în mijlocul unei ferme pustii, aflate la câteva ore distanţă de Abidjan, când şi-a dat seama că nu văzuse nici urmă de ciocolată: "Petrecusem zile întregi vorbind despre economia acestei industrii şi încercând să aflu cine e vinovat pentru sărăcia îngrozitoare la care fusesem martori. Am văzut copaci degradaţi şi am vizitat ferme experimentale. Am vorbit cu cooperative şi am participat la reuniuni de triburi - dar nu văzusem nicio ciocolată."

Nici taraba micuţă unde se vindeau biscuiţi, fructe şi o gamă largă de antibiotice nu comercializa ciocolată. Atunci reporterul CNN şi-a dat seama de realitatea paradoxală: acei fermieri şi familiile lor nu gustaseră niciodată o ciocolată, nu ştiau ce gust are produsul care ieşea din mâinile lor, din seminţele plantate şi îngrijite de ei.

Aşadar, jurnalistul a profitat de moment şi, alături de producătorul său, care mai avea nişte batoane de ciocolată la el, le-a oferit oamenilor ocazia de gust pentru prima dată din aşa ceva. Degustarea a început cu bătrânii tribului.

"Un zâmbet mare, fără dinţi, a apărut pe unul dintre chipuri. Multe râsete, multă bucurie. Deşi copiii s-ar îngrămădi în mod normal în astfel de momente, aici au fost reţinuţi. Nu ştiau despre ce era vorba", povesteşte Richard Quest.

După ce şi copiii au apucat să guste din ciocolată, toţi au vrut să afle cât a costat un baton, arătându-se "minunaţi, şocaţi şi derutaţi" când au aflat că a fost doar un dolar, în timp un kilogram de cacao adunat de ei le aducea 1,5 dolari.

"Cacaua nostră face asta!", spuneau ei în continuu, cu o mare mândrie în vocea şi atitudinea lor.

"Faptul că fermierii au înţeles folosul muncii lor nu i-a făcut să se simtă nesatisfăcuţi. Era o asemenea mândrie pe feţele şi în vocile lor când şi-au dat seama, acum, pentru prima oară, că sunt conştienţi de lucrul pe care l-au făcut posibil", mai spune jurnalistul CNN.