Potrivit Agenţiei spaţiale americane, această topire neobişnuită s-a produs în doar patru zile, în perioada 8 - 12 iulie, şi ar putea contribui la o creştere a nivelului oceanelor, informează lefigaro.fr.

Experţii de la NASA au crezut mai întâi că este vorba de o eroare. "Este o situaţie atât de neobişnuită, fără precedent, încât prima oară m-am întrebat dacă rezultatul măsurătorilor era corect sau dacă era vorba de o eroare în datele primite", a spus Son Nghiem, expert al agenţiei spaţiale americane.

Însă calculele specialiştilor americani sunt corecte: gheţurile Groenlandei s-au topit în iulie pe o suprafaţă care nu a fost niciodată atât de întinsă în cei 30 de ani de monitorizare prin satelit.

Potrivit datelor furnizate de trei sateliţi, analizate de NASA şi de profesori universitari, circa 97% din calota glaciară groenlandeză s-a topit la jumătatea lunii iulie, a anunţat agenţia spaţială americană într-un comunicat.

Son Nghiem a observat dispariţia gheţurilor din Groenlanda pe 12 iulie, în momentul în care analiza datele furnizate de primul satelit. Datele oferite de alţi doi sateliţi au confirmat ulterior această descoperire.

Hărţile prin satelit au dezvăluit faptul că topirea calotei glaciare a crescut de la 40%, pe 8 iulie, la 97%, pe 12 iulie.

Aceste rezultate au fost cunoscute la doar câteva zile după ce un imens bloc de gheaţă, cu o suprafaţă de două ori mai mare ca cea a Parisului sau a cartierului newyorkez Manhattan, s-a desprins dintr-un gheţar din Groenlanda. Un turist australian a filmat imagini edificatoare cu blocuri uriaşe de gheaţă care se desprindeau din vârful gheţarului Ilulissat.

"Acest eveniment, combinat cu alte fenomene naturale mai rare, precum monumentala desprindere de săptămâna trecută a unei bucăţi din gheţarul Petermann, fac parte dintr-un ansamblu complex", a adăugat Tom Wagner, un cercetător de la NASA.

Pe parcursul verii, aproximativ jumătate din suprafaţa acoperită cu gheaţă a Groenlandei se topeşte în mod natural. De obicei, cea mai mare parte a apei ce provine din această topire reîngheaţă foarte repede, la altitudine, sau este reţinută de gheaţa din regiunile de pe coastă, în timp ce restul se scurge în ocean.

"Însă, în acest an, amploarea topirii la suprafaţă sau foarte aproape de suprafaţă a cunoscut o creştere brutală", a adăugat NASA. Cercetătorii vor încerca acum să determine dacă acest eveniment, care coincide cu o puternică presiune neobişnuită exercitată de aerul cald de deasupra Groenlandei, va contribui la creşterea nivelului oceanelor.

NASA a precizat că cel mai înalt punct de pe calota glaciară groenlandeză, situat la peste trei kilometri deasupra nivelului mării, prezenta la rândul său semne de dezgheţ. Potrivit expertei Lora Koenig, acest tip de dezgheţ se produce în medie la fiecare 150 de ani.

"Ultima oară a avut loc în 1889, evenimentul se «prezintă» la întâlnirea programată. Însă, dacă vom continua să observăm acest tip de topire a gheţurilor şi în anii următorii, va fi agonizant", a adăugat Koenig.