în cadrul căruia nu a putut să-şi stăpânească lacrimile când povestea despre familie şi despre copilăria pe care a trăit-o în grija tatălui, fiind părăsit de mamă când avea doar opt ani.

În timpul interviului, actorul australian Hugh Jackman,în vârstă de 44 de ani, a promovat noul film musical "Mizerabilii/ Les Misérables", în care interpretează rolul personajului principal Jean Valjean, dar a oferit şi o perspectivă mai profundă asupra copilăriei pe care a trăit-o în Sydney, Australia, unde el şi cei patru fraţi mai mari au crescut doar în grija tatălui. Mama lor a plecat când Hugh avea doar opt ani.

Jackman a retrăit incidentul în faţa intervievatorului Scott Peley, în cadrul emisiunii "60 Minutes" a canalului CBS, scrie Huffington Post. Actorul nu a putut să îşi oprească lacrimile în timp ce povestea prin ce a trecut în momentul în care şi-a dat seama că mama lui nu se mai întoarce.

"Îmi amintesc dimineaţa în care a plecat, e ciudat cum rămân unele lucruri cu tine. Îmi aduc aminte că avea un prosop în jurul capului şi că spunea 'la revedere', probabil era felul ei de a-şi lua rămas bun.

Când am plecat la şcoală şi m-am întors, nu mai era nimeni acasă. Ziua următoare am primit o telegramă din Anglia, mama era acolo. Şi asta a fost. Nu cred că s-a gândit nici măcar o secundă că avea să fie pentru totdeauna.

Cred că s-a gândit că era ceva de genul «Simt doar nevoia să plec undeva departe şi o să vin înapoi». Tata obişnuia să se roage în fiecare noapte ca mama să se întoarcă acasă."

Jackman şi-a arătat emoţiile şi când a povestit despre impactul pe care tatăl lui l-a avut asupra vieţii sale şi despre sfaturile pe care acesta i le dă şi în ziua de azi.

"Tatăl meu e un stâlp. Tata e stâlpul meu. Prin el am învăţat totul despre loialitate, încredere, despre cum să fii acolo zi şi noapte, în orice circumstanţe... La el mereu e vorba de familie. E vorba despre 'ce mai face Deb' (soţia lui Hugh Jackman, n.r.). Nu e vorba de muncă.

Şi asta semnifică, probabil, felul în care trăieşte cu câteva dintre regretele sale. Şi poate cu sentimentul că într-un moment nepotrivit s-a implicat prea mult în carieră. Şi nu vrea ca şi eu să fac aceeaşi greşeală. În felul lui delicat, îmi aminteşte mereu că acesta e cel mai important lucru."