As putea si ar trebui sa scriu zeci de pagini despre Ozawa. Viata lui mi se pare o poveste incredibila. Desi nu l-am cunoscut, i-as putea ridica probabil o statuie, daca as sti cum se ridica una. Ce a facut si prin ce a trecut Ozawa intrece orice limita a intelegerii unei societatii obsinuita cu luxul si comoditatea din 2012.

Sigur, povestea lui poate parea una banala in ochii unui om care nu impartaseste pasiunea pentru artele martiale. Pentru un om care nu a simtit niciodata mirosul de parchet putred si nu a auzit cum scranceste sub picioare, pentru un om care nu a simtit niciodata cum ii este strivita fata de o lovitura, pentru un om care nu a transpirat ore in sir in sala, nu a repetat metodic pana la perfectiune o miscare, pentru un om care nu si-a dedicat viata pentru pasiunea sa, si nu a devenit una ea, povestea lui Ozawa poate parea una banala. Pentru restul insa, numai gandul la cele cateva mii de lovituri executate pe antrenament, timp de zeci de ani de zile, impune respect.

"Cand eram tanar, Japonia era un stat militar iar profesorii erau intruiti sa ne formeze spiritul de patrioti. Pentru a face acest lucru treceam prin foarte multe lucruri oribile. Tehnic nu era foarte greu ce faceam in scoala militara, dar din punct de vedere fizic si psihologic, era ceva brutal!" ~ Osamu Ozawa

Nascut in 1925, Ozawa a prins metodele stravechi ale societatii japoneze. Societatea aia in care supunerea era virtutea numarul 1, daca o putem numi asa. Traditionalismul, perseverenta si conservatorismul i-au facut pe japonezi ceea ce sunt astazi, si le-au dat aura de samurai cu principii intr-o societate moderna. Ozawa a fost un om exceptional in tot ceea ce a facut. In artele martiale a ajuns unul dintre cei mai mari maestri din toate timpurile, fiind unul dintre cei 5 oameni care au primit distinctii din partea familiei regale japoneze! In armata, a facut parte dintre pilotii Kamikaze, o divizie a armatei Japoneze care se antrena si traia separata de celelalte trupe, iar ca om de televiziune a regizat si produs peste 700 de programe TV pentru televiziunea din Japonia.

"Pentru a ne cali mintea si corpul, iarna faceam antrenament doar in pantaloni scurti si tricou, iar la scoala mergeam cu trenul si coboram cu 5 kilometri inaintea unitatii, chiar daca era statie chiar la intrare. Toate aveau ca scop disciplinarea fizica si mentala" ~ Osamu Ozawa.

Atat de tare era Ozawa in ceea ce facea in televiziunea din Japonia, incat la showul pe care il tinea in scopuri caritabile pentru orfani si oameni ai strazii insusi presedintele Kennedy si-a trimis autobiografia semnata, pentru a fi scoasa la licitatie, iar Frank Sinatra a trimis o colectie intreaga de discuri semnate. Personalitati din acea vreme ca Charlton Heston, Henry Fonda, Richard Widmark, Shirley Maclaine, Rita Moreno sau Clint Eastwood au facut parte si ele din showul lui Ozawa.

Insa excelenta lui Ozawa si maretia acestui om nu au venit din cariera sa in TV, ci din viata pe care a dus-o in spatele camerelor de filmat.

Povestea "martiala" a lui Ozawa incepe in 1937, cand un taifun distruge Kobe, regiunea in care locuia impreuna cu familia. Venit in vizita, un var de-al sau, Daiichiro Aizawa, il convinge pe acesta sa inceapa studierea artelor martiale. Primii pasi in Karate ii face alaturi de Kenwa Mabuni, fondatorul stilului numit Shito-ryu. In 1942, la varsta de 17 ani, Ozawa a intrat la Universitatea Hosei, acolo unde a fost selectionat imediat in echipa universitara de Karate, a carui antrenor era chiar Gichin Funakosi, cel care a raspandit Karate-ul din Okinawa in Japonia, si care a inventat cel mai cunoscut stil de Karate, Shotokan.

Cu alte cuvinte, Ozawa a devenit elevul Tatalui, al Zeului Karate-ului. Antrenamentele cu el erau ceva fabulos. Inchipuie-ti cum ar fi sa inveti sa pictezi de la Picasso, sa conduci o masina de la Senna, sa tii discursuri de la Martin Luther King. Era ceva ireal, un vis, chiar daca antrenamentele in acea perioada erau adevarate maceluri.

“Cand faceam meciuri de kumite, nu existau nici reguli, nici protectii. Ne bateam pe bune iar accidentarile erau ceva normal”. Intrebat daca a avut vreo accidentare mai grava, Ozawa a inceput sa rada dupa care a povestit:
“Mi-am rupt foarte multe lucruri. Nasul, maxilarul, coastele, dintii...", spunea Ozawa.

In septembrie 1944, la varsta de 19 ani, Funakoshi i-a acordat centura neagra lui Ozawa, centura de care acesta nu avea sa se bucure prea mult in primii ani, fiind recrutat in armata ca pilot Kamikaze. Acesti celebri piloti erau instruiti sa se prabuseasca cu avionul in liniile inamice, fiind antrenati sa se catapulteze in ultima clipa inainte de impact. Dupa luni de pregatiri fizice si psihologice, pe 29 iulie 1945, Ozawa a plecat in misiune impreuna cu escadrila sa. Culmea, avionul sau s-a stricat imediat ce s-a inaltat de la sol, prabusindu-se inainte de a ajunge pe front. Ozawa a fost dus la spital in stare grava, cu un plaman perforat, timpanele spulberate si cu vederea aproape pierduta. A stat 3 luni in spital dupa care s-a intors la prima dragoste, Karate-ul, acolo unde a si format pentru prima data in Japonia, Asociatia de Karate (JKA), prima forma organizata de conducere a Karate-ului.

Antrenamentele prin care Ozawa a trecut sunt interzise astazi in aproape orice tara. Nu era ce neobisnuit pentru un karateka sa execute 1000 de lovituri de pumn si 1000 de lovituri de picior intr-un antrenament. De asemenea, era ceva obisnuit sa execute peste 100 de kata-uri intr-o singura sedinta de pregatire!

“Acest tip de antrenament avea scopul de a ne face o vointa de fier, pentru ca de fiecare data depaseam orice limita pe care credeam ca o avem” spunea Ozawa. Acest tip de antrenament sever nu se rezuma doar la sala de Karate. Antrenamentele in stil militar si disciplina extrema erau acceptate si in sala de curs, si acasa. Insusi maestrul Ozawa povestea: "Daca nu imi salutam tatal in fiecare dimineata, mama venea la mine si ma pleznea peste fata cat putea de tare! De asemenea, eram loviti foarte tare in sala de antrenament daca nu ne salutam antrenorul sau unul dintre ajutoarele sale."

In noiembrie 1954, Ozawa a tinut in Kobe cea mai mare demonstratie de Karate din istoria Japoniei, la care au asistat peste 10.000 de oameni. De altfel, 10 ani mai tarziu, Ozawa mergea in USA pentru a vinde productia video a acestui eveniment unor persoane importante de la Hollywood. Intalnirea nu s-a terminat asa cum spera insa Ozawa a ramas in State, acolo unde si-a deschis o sala cativa ani mai tarziu, predand in Las Vegas pana in ultimele clipe ale vietii.

In 1986, Ozawa a primit gradul de 8 DAN in Karate, iar diploma a fost semnata de insusi printul Higashikuni al Japoniei, unchiul imparatului Hirohito, Ozawa devenind astfel unul dintre cei 5 oameni care au primit o asemenea distinctie din partea familiei regale a Japoniei.

In aprilie 1998, la varsta de 72 de ani, Ozawa a murit din cauze naturale, avand alaturi sotia si cativa dintre elevii sai de suflet.

Intrebat daca sportivii din ziua de azi ar putea rezista unui asemenea regim de antrenament, similar cu cel prin care a trecut marele maestru, acesta a raspuns imediat: “Nu, nu ar putea. Si nici nu ar trebui sa treaca prin asta. De altfel, nimeni nu ar fi trebuit sa treaca vreodata prin asa ceva!"