"Oraşul cu picioare" s-ar plimba prin lume în căutarea resurselor sau a unor slujbe mai bune pentru locuitorii săi. Acum poate părea un concept absurd, dar spaniolul Manuel Dominguez propune exact acest lucru, anunţă Daily Mail.

În viziunea sa, oraşul nomad ar utiliza şenile uriaşe, similare cu cele folosite de tancuri, pentru a se deplasa prin lume în căutarea unor zone în care rezidenţii săi şi-ar găsi locuri de muncă mai bune. " Metropola ar avea multe avantaje. Mă gândesc la echilibrarea populaţiei între rural şi urban, înnoirea mediului înconjurător şi multe locuri de muncă", spune Dominguez.

"Very Large Structure" (Structura Foarte Mare), aşa cum şi-a denumit arhitectul proiectul, ar urma să aibă toate facilităţile pe care le au oraşele tradiţionale, inclusiv terenuri de sport, biblioteci, spitale, restaurante şi universităţi.

Deşi revoluţionar, conceptul de a construi un oraş care se mişcă nu e unul nou. Arhitectul britanic Ron Herron a propus "Walking City" (Oraşul care merge) în anii '60. El a sugerat constuirea unor structuri robotice inteligente de dimensiuni uriaşe, care s-ar putea deplasa prin lume după bunul plac. Acestea s-ar putea interconecta la nevoie, formând "metropole-umblătoare" şi s-ar dispersa când interesele o cer.

Planul lui Dominguez dezvoltă ideea lui Ron Herron şi propune structuri ecologice şi metode "curate" de a obţine energie, cum ar fi panourile solare sau turbinele eoliene. El crede că faptul că oraşul se va deplasa constant va încuraja reîmpădurirea, în loc să distrugă mediul înconjurător.

Proiectul pare nerealizabil, dar Manuel Dominguez spune că, cel puţin teoretic, ideea sa poate fi pusă în aplicare.

"Chiar dacă sunt atras de ştiinţifico-fantastic şi de arhitectură utopică şi distopică, am fost interesat să investighez tehnologii reale. Am studiat instalaţiile, logistica şi managementul din porturile mari, tehnologia spaţială şi eco-satele. Cred că va exista într-o zi, poate la altă scară", a adăugat el.