Povestea trista a unui german care s-a izbit cu iahtul de stanci.
Nu ma dau brusc vreun mare marinar.
Am permis pentru conducerea ambarcatiunilor cu motor de cativa ani, am si condus cateva minunatii, pot sa spun ca-mi place dar n-am bani de asa ceva, mi s-a parut mult mai potrivit sa ma opresc la un ski-jet si sa nu ma intind mai mult.
Totusi, am cunoscut cu ajutorul jet-ului o gasca de oameni foarte misto. Toti constanteni, toti cu apa de mare in vene, toti indragostiti de mare si de valuri. Cristi si Mihai mai ales, dar si ceilalti, m-au invatat un lucru: pe mare gasesti numai prieteni.
Nu conteaza ca e turc, chinez, american sau roman, daca omul are nevoie de o mana de ajutor… nu stai sa te gandesti de doua ori, sari sa-l ajuti.
De gura acestori baieti mi-am pus si statie radio marina pe jet, cu toate ca nu iti cere nimeni asta…
- Lasa, bre, sa fie acolo. Nu se stie cand ai nevoie de ajutor, sau cand ti se cere ajutorul. Las-o acolo, ca pe mare oamenii-s altfel…