S-o fi săturat şi octogenara de nebunia anului trecut, când tot regatul a fost străbătut de un festivism demn de orice regim nedemocratic din lumea asta. Sigur că atunci când îţi cântă Elton John sau îţi dănţuieşte o trupă condusă de unul dintre marii coregrafi ai lumii este mai cool decât orice festivitate care are loc la Phenian, Havana sau Caracas. Dar esenţa este aceeaşi.

Anul trecut, cu ocazia împlinirii a 60 de ani de şezut pe tron, doamna de 86 de ani s-a preumblat prin mai multe oraşe de pe cuprinsul Regatului şi prin respectivele oraşe au avut loc fix faimoasele „spectacole literar-muzical-coregrafice” pe care le „savuram” când mai aniversa şi nea Nicu ceva. Normal că la englezi cultul personalităţii se face cu stil, cu bun gust, dar tot cult al personalităţii este. Şi, cel mai important pentru aceste vremuri, este teribil de costisitor.

Un membru al guvernului britanic a trebuit să-şi dea demisia pentru că s-a aflat că îşi luase un abonament la un canal tv pay per view pe bani publici. Da’ pentru doamna octogenară, de ce să nu se spargă nişte grămezi imense de bani publici pe un festivism ce vine din hăurile istoriei omenirii?

Un argument al apărătorilor acestei rămăşiţe caraghioase din tinereţea neroadă a omenirii ar fi că britanicii iubesc această absurditate. Negând că există milioane de „supuşi” ai Reginei care nu vor să li se spună în acest mod penibil şi care determină discuţii ample în spaţiul public britanic despre oportunitatea susţinerii din taxele oamenilor simpli a unui asemenea mastodont costisitor şi perfect inutil cum este „casa regală”.

Eram la Londra când, într-o zi superbă de vară, zeci de oameni care se bucurau de soare în parcul de lângă palatul Buckingham au fost scoşi de poliţie din acel spaţiu pentru că octogenara se hotărâse să iasă din palat la o plimbare prin parc. Mai dezgustător decât orice aroganţă cu girofar pe care o vezi în trafic…

Dar, să ne bucurăm. Prinţul William, nepot de-al doamnei de care vorbeam, va avea sau are deja un copil, nu am reuşit să reţin o asemenea informaţie extraordinară. Ce am reţinut este faptul că respectivul bebeluş este al treilea în linia de succesiune la tronul doamnei.

Aşadar, se naşte un copil într-o casă, la nimereală, nu ştim dacă el este banal, genial sau retardat, nu ştim ce caracter va avea dar ştim că el este bine plasat la coadă pentru a conduce una dintre marile naţiuni ale lumii. Superb sau ce? A, să nu uit, normal că micuţul (nu ştiu ce sex are) e „unsul lui Dumnezeu” sper deosebire de alt copil care s-a născut trei străzi mai încolo şi normal că nu este uns…

Venind mai spre noi, aflăm că nu ştiu ce văr de spiţa a unşpea cu doamna de care vorbeam, adică regele României, dă nişte decoraţii. Sau decoraţiuni, că ar suna mai de epocă. Singurul decorat de care îmi aduc aminte este Victor Rebengiuc care vorbeşte cu evlavie despre regele Mihai. Bănuiesc că, după decesul regelui, monarh va deveni o fiică de-a sa.

Poate Victor Rebengiuc să trăiască aceeaşi exaltare pe care o vedem în discursul său la adresa regelui şi când o veni şi vremea fiicei? Sau pe doamna o venerăm aşa, din obligaţie, ca pe fiica lu’ tata? Monarhia este la fel de absurdă precum un film „Moromeţii” la care ai fi obligat să mergi şi să aplauzi la final chiar dacă în noua variantă, în locul lui Victor Rebengiuc, în rolul lui Moromete ar fi distribuit fiul său (habar n-am dacă are, rămâne principiul…).