Această tehnică, care se află abia la începuturile ei, potrivit inventatorilor, foloseşte un laser şi un computer puternic. Ea a permis deja unei echipe de cercetători din Olanda şi din Italia să "vadă" un obiect ascuns în spatele unei bariere netransparente din cioburi de sticlă.

Acelaşi procedeu le-a permis savanţilor să vadă ce se ascunde şi în spatele unei foi de hârtie sau în spatele unui strat subţire de vopsea, afirmă Allard Mosk, de la Institutul de Nanotehnologie de la Universitatea Twente din Olanda.

După îmbunătăţirile care trebuie aduse, "peste 20 de ani, cred că vom dispune de un aparat de mărimea unui telefon mobil, pe care îl vom pune pe un material şi, apăsând pe un buton, vom putea să vedem ce se află în spatele lui", a adăugat acelaşi cercetător.

Anumite materiale, precum hârtia, pielea şi geamul mat, par total opace, deşi în realitate ele lasă să treacă puţină lumină, însă acea lumină este difuză şi distorsionată, care împiedică ochiul uman să vadă ce se află dincolo de acele materiale.

Metoda prezentată miercuri în revista britanică Nature foloseşte un laser care "bombardează" materialul - în acest caz, un panou de geam mat special conceput pentru acest experiment, care împiedică lumina să treacă în linie dreaptă, reflectând-o în toate direcţiile.

Lumina care reuşeşte să traverseze geamul "loveşte" un obiect ascuns în spatele panoului, care reflectă la rândul lui această lumină pe peretele intern al geamului.

Această lumină este atât de slabă şi de neclară, încât nu poate fi interpretată de ochiul uman. În schimb, ea poate fi captată de un program informatic care o decodează şi reproduce apoi imaginea obiectului ascuns în spatele panoului, a explicat Allard Mosk.

"Nu vedem obiectul în sine, nu îi vedem nici măcar forma, dar, graţie metodei noastre de detectare, tot ceea ce avem nevoie să cunoaştem este cantitatea de lumină", a adăugat el.

"Decodarea acestei lumini este ca un puzzle uriaş şi, din fericire, este genul de puzzle pentru care computerele sunt foarte înzestrate", a mai spus acesta.

Potrivit aceluiaşi cercetător, această tehnologie ar putea fi deosebit de utilă în imagistica medicală non-invazivă şi în domeniul nanotehnologiilor, întrucât ea ar permite medicilor să vadă în interiorul corpului, cu ajutorul unui microcip, fără a fi nevoie de a-l diseca.

"În teorie, vom putea citi o literă plasată în interiorul unui plic, ceea ce nu-i deloc rău dacă sunteţi un spion", afirmă Allard Mosk.

Această tehnică laser rămâne însă inoperantă pe materiale negre sau care absorb lumina.