Comparat de cei din sală cu D'Artagnan, Theo a reușit să impresioneze, din nou, cu vocea lui și trăirile puternice pe care le exprimă pe scenă. Deoarece am vrut să-l cunoaștem mai bine, am povestit cu Theo despre cum l-au schimbat cărțile și autorii pe care i-a citit de-a lungul vieții și cum îmbină filozofia cu melodiile lui. 

Ai absolvit facultatea de Științe Politice, ești ucenic într-o librărie și pasionat de cântat. Cum se îmbină cele trei?

Facultatea nu am terminat-o, am realizat pe parcurs niște lucruri, și am preferat să mă dedic artei, complet. Dar înclinația exista, iar dacă aș căuta punctul comun al celor trei, acela ar fi "omul". Întotdeauna mi-a plăcut să studiez omul, să il admir. Mi se pare o creatură bizară. Științele Politice și anticariatul pe care îl dețin cu tatăl meu mă ajută la cunoașterea omului, iar muzica pe care o creez sau interpretez este expresia a ce am reușit să adun până acum.

Ce stil literar te atrage pe tine? Care este scriitorul tău preferat?

În general m-au atras cărți care ori conțin introspecție, ori te îmbie spre ea. John Steinbeck m-a marcat, poate, cel mai tare. Reușește să combine atâtea stiluri cu o aparentă ușurință! Acum citești un roman de aventuri, două pagini mai târziu râzi de rămâi fără aer și apoi îți dai seama că e despre tine. Asta înainte să te călească dându-ți niște tragedie de te apucă plânsul.

S-a întâmplat vreodată ca o carte citită să îți ofere inspirația pentru o melodie nouă? Ce altceva te inspiră?

Multe dintre principiile mele derivă din cărți. Sau poate filosofiile de viață sau simple idei sau concepte cu care cochetez. Nu doar o dată m-am simțit inspirat după ce am citit o idee de-a lui Kafka sau Emmanuel Schmitt sau chiar Nietzsche și m-au facut să pun creionul pe hârtie pentru versuri precum cele din "Reggae song" sau "Way back up" sau "Rad Radio". Nu pot vorbi de o inspirație directă, de tipul "hai să fac o piesă despre ce povestește autorul în cartea asta". Toate piesele proprii (dar și coverurile) sunt trecute printr-un filtru al experiențelor mele, sunt sau devin strâns legat de ceea ce cânt prin asta. Am trăit sau simțit fiecare vers într-un punct sau altul în viață. Te poate inspira orice, până la urmă. Trebuie doar să ții "porii" deschiși.

La una dintre pozele tale ai ca descriere ”There is a crack in everything”. Ce te motivează să acoperi micile ”crăpături” de care dai pe drumul tău?

Leonard Cohen a spus-o primul: "There is a crack in everything, that's how the light gets in". Face apel la o filosofie cu care ne străduim cu toții să ne obișnuim. Nietzsche e vehement și foarte dur în explicarea ei: nu există bine fără rău, și nici invers. Sau nu există deloc niciunul. Binele păianjenului, răul muștei. Ține de unghiul din care privești. Fiecare obstacol, dacă îl lași, îți poate oferi zece învățături. Se mai numește "rău" în cazul ăsta?

The 'O', band-ul din care faci parte, este cu Alex Popi (chitara), Alex Blana (bass), Andu Nanut (tobe) (dar echipa devine din ce in ce mai mare) și despre un personaj desenat care trece prin o grămadă de experiențe, unele comice, altele mai puțin. Am construit un spectacol fără limite ale genului muzical, mergând de la a cappella până la jazz, funk, disco, rock. Asta ne permite să ne exprimăm liber și natural. Cumva, așa e: în viață nu simți câte un sentiment pe rând, avem o mulțime de stări prin care trecem și uneori ne bulversează, alte dăți ne extaziază. Am vrut să redăm naturalețea cu care, uneori, poți să fii și trist și bucuros în același timp.

Ce vă unește și vă motivează într-o industrie deja ”aglomerată”?

Știm că îi vorbim direct omului, ascultătorului. Suntem siguri până în pragul mândriei ca pe măsură ce dezvăluim conceptul și melodiile noastre, vi se va părea totul atât de familiar și de aproape de inimă încât barierele genurilor muzicale să se dărâme!

Cântă acum cu mine a fost un nou pas din cariera lui Theo, iar mai multe vom avea ocazia să auzim de la el prin viitoarele piese pe care le va interpreta alături de formația lui, așa că rămânem cu ochii pe el!