Ca urmare, numărul siturilor protejate de UNESCO, considerate bunuri care trebuie să fie salvate şi protejate în integralitate pentru excepţionala valoare universală a lor, potrivit criteriilor acestei organizaţii create de ONU, a ajuns la 981, informează lemonde.fr.

Aceste situri sunt repartizate în 759 de bunuri culturale, 193 de bunuri naturale şi 29 de bunuri mixte şi se află în 196 de state, semnatare ale Convenţiei din 1972.

Un număr de 14 bunuri culturale au fost incluse de UNESCO în acest an pe lista patrimoniului mondial: Bergpark Wilhelmshöhe (Germania), staţiunea balneară bască Red Bay (Canada), Peisajul cultural al orezăriilor în terase Hani Honghe (China), monumentele şi siturile istorice Kaesong (Republica Populară Democrată Coreea), oraşul portuar istoric Levuka (Fidji), forturile de pe colina Rajahstan (India), Palatul Golestan (Iran), Vilele şi grădinile familiei Medici din Toscana (Italia), Muntele Fuji, loc sacru şi sursă de inspiraţie artistică (Japonia), centrul istoric al oraşului Agadez (Niger), bisericile Tserkvas din lemn din regiunea Carpaţilor (Polonia şi Ucraina), Universitatea din Coimbra - Alta şi Sofia (Portugalia), situl arheologic AL Zubarah (Qatar) şi situl antic Chersonese Taurida (Ucraina).

Totodată, cinci bunuri naturale au fost incluse pe această listă: Rezervaţia biosferei El Pinacate şi marele deşert Altar (Mexic), Muntele Etna din Sicilia (Italia), canionul roşu Tianshan din provincia Xinjiang (China), ergul (complex de dune de nisip) din Namib (Namibia) şi Parcul naţional tadjik (Munţii Pamir din Tadjikistan).

Trei situri au beneficiat de o extensie: Muntele Kenya - Conservatorul de faună sălbatică din Lewa (Kenya), Bunul de patrimoniu mondial transfrontalier Maloti-Drackensberg (Lesotho-Africa de Sud) şi minele regale de sare Wieliczka şi Bochnia (Polonia).

Atolul Rennell, una dintre insulele din Arhipelagul Solomon, şi şase situri siriene (oraşele străvechi Alep, Damasc şi Bosra, oraşul roman Palmira, citadela Crac des Chevaliers, fortăreaţa lui Saladin şi oraşele antice din nordul acesteia) au fost incluse pe lista siturilor periclitate.

Fortăreaţa Bam (Iran), consolidată după cutremurul din 2004, a fost retrasă de pe lista siturilor periclitate.

Din România, în prezent, pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO se află Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (înscrisă în 1991), ansamblul de sate cu biserici fortificate din Transilvania (1993, 1999), Mănăstirea Horezu (1993), bisericile din nordul Moldovei (1993), cetăţile dacice de la Orăştie (1999), bisericile maramureşene din lemn (1999) şi centrul istoric al oraşului Sighişoara (1999).

România apare şi în Lista patrimoniului cultural imaterial al umanităţiii UNESCO, cu ceramica de Horezu, inclusă în 2012, ritualul căluşului, inclus în 2008 (după ce fusese propus în 2005), şi cu doina, inclusă în 2009.

Lista patrimoniului cultural imaterial al umanitaţii UNESCO a fost alcătuită oficial în 2008, potrivit unei Convenţii pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial încheiată la Paris, pe 17 octombrie 2003. Lista numără în prezent peste 170 de opere din peste 75 de ţări.

Patrimoniul Cultural Imaterial se referă la tradiţii şi expresii orale, incluzând limba ca vector al patrimoniului cultural imaterial, artele spectacolului, practici sociale, ritualuri şi evenimente festive, cunoştinţe şi practici referitoare la natura şi la univers, tehnici legate de meşteşuguri tradiţionale.

UNESCO a fost fondată la data de 16 noiembrie 1945, are sediul principal în Franţa, la Paris, şi are 73 de filiale active în diverse ţări ale lumii. Scopul organizaţiei este de a contribui la pacea şi securitatea lumii prin promovarea colaborării între naţiuni în diverse domenii, precum educaţie, ştiinţă, cultură şi comunicaţii, pentru a se reuşi stabilirea unui respect universal faţă de justiţie, pentru corectitudinea justiţiei şi pentru drepturile şi fundamentele omului liber, indiferent de rasă, sex, limbă sau religie, potrivit Cartei Naţiunilor Unite. România este membră UNESCO din 27 iulie 1956.