Am aflat că acest om era rege. Regele romilor din România. Un om care şi-a spus el aşa, într-o zi, rege. Şi aşa a rămas. Poate părea caraghios, chiar aşa şi este, dar care este diferenţa între Cioabă şi ceilalţi regi? Ce, regii sunt aleşi?

Regii mergeau în campanii electorale să convingă votanţii? Toate casele acestea regale pline de filfizoni şi de ceremonialuri desuete şi caraghioase pentru secolul 21 au, la baza lor, povestea regelui Cioabă: într-o zi a zis un şmecher că el este rege. Şi aşa a rămas. Pentru fiul lui, nepoata lui şi aşa mai departe.

Oameni care deveneau stăpânii lumii doar pentru că-i aducea barza la aleea regală numărul 1… Superb sau ce? Să-ţi aranjeze barza destinul şi tu să nu mai ai nimic de făcut că ai un post de rege pus de-o parte pentru tine…

Zâmbim când vedem că acest om, Cioabă, şi-a tras o coroană, că are un tablou cu el pe un cal, probabil şi sceptru… Dar caraghioslâcurile acestea sunt afişate cu emfază în aceste vremuri aflate la ani lumină de negura medievală şi de regi respectabili, ca să zic aşa

Până la urmă, un nene cu nume nemţesc a venit în România cu o traistă-n băţ şi aici s-a pricopsit cu averi uriaşe fiind pus rege fără ca fraierii de la talpa ţării să fie băgaţi vreo milisecundă în seamă.

Bine, fraierii de la talpă aveau vina că sângele lor e roşu, ca la orice fraier, în timp ce nenea acela care şi-a tras o coroană pe cap precum Cioabă avea sânge albastru, era uns de Dumnezeu, adică nişte chestii decisive la interviul pentru postul de rege…

Nu mă prea interesează faza cu banii ce trebuie daţi la spitalul turcesc. Până la urmă, e nevoie şi de un pic de… cum se spune în popor?, ţigănie, ca să fie treaba autentică. Mă interesează doar omul. Un om care în America ar fi trebuit să dea socoteală pentru felul în care şi-a acumulat averea remarcabilă, dar care în România, ţara perfectă pentru cei ca el, nu era întrebat nici de-un dinte de aur.

Ba chiar este prezentat ca un cetăţean destoinic de ditamai preşedinţi ai României. Un om despre care se spune că a încercat să aducă în secolul 21 această comunitate problemă a României şi a Europei, cea romă, dar fără a vedea însă aceste acţiuni la scară largă şi constant, el însuşi fiind în realitate un medieval care şi-a conceput copilul la 13 ani şi care s-a făcut singur de meserie rege…

Comunitatea romă are o piatră de gât cu astfel de lideri. Nu poţi să-i ceri unei comunităţi să ajungă în secolul 21 când un domn precum Cioabă îi lasă jobul său de rege al comunităţii fiului său cu 14 ani mai tânăr. Care-şi va face probabil şi el un tablou călare şi cu coroană…

Comunitatea romă are nevoie de lideri autentici, educaţi şi inspiraţionali pentru secolul 21, pentru a avea o şansă. Şi nu de lideri construiţi pentru circul mediatic.